Pe 8 aprilie, pe stadionul Arcul de Triumf, va avea loc primul meci oficial disputat de echipa naţională de fotbal feminin a României în Bucureşti. Meciul împotriva Elveţiei, care contează în calificările pentru Cupa Mondială din 2023, are dincolo de miza în sine a rezultatului şi o altă importanţă.

Fetele vor să aducă pe stadion mai multă lume ca niciodată pentru a arăta că fotbalul feminin nu mai este doar un subiect drăguţ în discuţia uneori superficială a egalităţii de drepturi şi de şanse. După cinci ani de creştere continuă, fotbalul jucat de fete îşi merită galeria şi emoţiile, tricoul transpirat, lacrimile şi bucuriile. Iar acesta este doar fluierul de start.

„Echipa naţională de fotbal feminin a României a disputat pe 4 iunie 1990 prima partidă din istorie, una amicală, împotriva selecţionatei olimpice a Italiei”, spune Emma Bârsan, managerul de dezvoltare pentru fotbalul feminin din cadrul Federaţiei Române de Fotbal (FRF). Din această istorie însă, ultimii cinci au adus transfomări importante şi nu doar pentru fotbalul feminin românesc, ci la nivel global. „Fotbalul feminin a parcurs în ultimii cinci ani o perioadă de transformări pozitive fără precedent în istoria acestui sport în România. Investiţiile considerabile din partea FRF, reformarea sistemului competiţional, creşterea record a numărului de practicante şi cea mai importantă performanţă sportivă din istorie – calificarea echipei naţionale la barajul Euro 2017 sunt doar câteva dintre reperele fundamentale ale acestui parcurs”, se arată în Strategia pentru Dezvoltarea Fotbalului Feminin Românesc pentru anul 2021-2026. Cifrele vorbesc de la sine.

La nivelul anului 2020, 26 de echipe noi au fost prezente în competiţiile de fotbal feminine, comparativ cu 2014. Mai departe, cea mai spectaculoasă creştere este cea a numărului de practicante de fotbal. Astfel, în 2020 au fost înregistrate peste 66.000 de fotbaliste în România, faţă de cele 330 de jucătoare din 2013. Alături de jucătoare, 290 de femei arbitru erau înregistrate în România la nivelul anului 2020. În plus, 28 de antrenoare de fotbal practicau această meserie în România în 2020. Ca un record de audienţă, peste 7.100 de spectatori au asistat la meciul România-Portugalia, play-offul pentru Euro 2017, disputat în Cluj-Napoca în 2016.

„La final de 2018, FIFA a lansat prima strategie din istorie pentru dezvoltarea fotbalului feminin la nivel mondial, iar în 2019 au avut loc primele şedinţe ale grupului de lucru FIFA dedicate Fotbalului Feminin Profesionist, în acelaşi timp cu publicarea primului studiu dedicat impactului acestui sport în toate ţările membre FIFA”, se mai arată în strategia FRF. În 2019, FIFA a lansat prima sa strategie pentru fotbalul feminin, cu un orizont de timp 2019-2024, demonstrând astfel că fotbalul jucat de fete este un fenomen care merită luat în seamă. Obiectivele la nivel naţional pe termen mediu sunt creşterea cu 50% a numărului de jucătoare senioare şi cu 25% a numărului de jucătoare practicante. Până la îndeplinirea obiectivelor pe termen mediu sau lung însă, azi echipa naţională de fotbal feminin a României are jucătoare între  17-18 ani şi 35 ani. Provin atât din România, cât şi de la echipe din străinătate, spune Emma Bârsan. Portarele sunt Andreea Părăluţă (Levante UD/Spania), Camelia Ceasar (AS Roma/Italia) şi Lavinia Boandă (ASD Cortefranca Calcio/Italia). Fundaşele sunt Olivia Oprea (Villarreal CF/Spania), Maria Ficzay (Fortuna Hjørring/Danemarca), Erika Gered (Diósgyőri VTK/Ungaria), Bianca Sandu (Diósgyőri VTK/Ungaria), Claudia Bistrian (ASD Apulia Trani/Italia), Alexandra Tunoaia (Chievo Verona Women/Italia), Andreea Corduneanu (Heniu Prundu Bârgăului), Teodora Meluţă (Politehnica Timişoara), Brigitta Goder (Haladás-Viktoria FC/Ungaria). În rolul de mijlocaşe sunt Ioana Bortan (U Olimpia Cluj), Mădălina Tătar (Sport Lisboa e Benfica/Portugalia), Mihaela Ciolacu (U Olimpia Cluj), Ştefania Vătafu (Anderlecht/Belgia), Ioana Bălăceanu (U Olimpia Cluj), Andrea Herczeg (Haladás-Viktoria FC/Ungaria), Beata Ambrus (Heniu Prundu Bârgăului). Iar atacantele echipei naţionale sunt Laura Rus (ASD Apulia Trani/Italia), Mara Bâtea (U Olimpia Cluj), Cristina Carp (U.C. Sampdoria/Italia), Carmen Marcu (U Olimpia Cluj). „Ca rezultate, în actuala campanie de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal Feminin din 2023, avem 3 victorii şi două înfrângeri.”

În 2020 au fost înregistrate peste 66.000 de fotbaliste în România, faţă de cele 330 de jucătoare din 2013.

290 de femei arbitru erau înregistrate în România la nivelul anului 2020.

28 de antrenoare de fotbal practicau această meserie în România în 2020.

Ca un record de audienţă, 7.111 de spectatori au asistat la meciul România-Portugalia, play-offul pentru Euro 2017, disputat în Cluj-Napoca în 2016. Pe 8 aprilie, pe stadionul Arcul de Triumf, echipa naţională de fotbal feminin a României încearcă depăşirea acestui record.

La rândul său, reprezentanta FRF spune că fotbalul feminin a avut o traiectorie ascendentă remarcabilă în ultimii ani. „În ultimii ani, fotbalul feminin a evoluat foarte mult atât la nivel naţional, cât şi international. În România, fotbalul feminin este un sport în continuă dezvoltare. În 2021, FRF a lansat prima strategie de dezvoltare a fotbalului feminin, axată pe 5 piloni importanţi: creşterea participării, îmbunătăţirea competiţiilor, formare şi reformare continuă, creşterea vizibilităţii şi valorii comerciale, fixarea şi consolidarea reputaţiei.” Dovada este chiar numărul de competiţii interne de fotbal feminin. „De la trei competiţii în 2015, am ajuns la şapte competiţii de fotbal feminin în prezent în România (3 ligi de senioare – Liga 1, Liga 2, Liga 3 – şi 4 ligi de junioare – Liga de Junioare U11, U13, U15, U17).”

De asemenea, mai spune Emma Bârsan, prin diferite programe de dezvoltare a fotbalului feminin, lansate de UEFA şi implementate de FRF în România, percepţiile privind acest sport au început să se schimbe. „Câteva dintre aceste programe sunt We Play Strong, Live Your Goals, Fotbal şi Feminitate şi cel mai de succes în ultimii ani, UEFA Disney Playmakers – un program dedicat exclusiv fetiţelor între 5 şi 8 ani.” Pe 8 aprilie, la meciul cu Elveţia se mai încearcă punerea unei cărămizi care să consolideze popularitatea acestui joc în România. „Meciul cu Elveţia, din 8 aprilie, este ultimul meci pe teren propriu al naţionalei feminine în 2022. Este un meci cu miză, întrucât un rezultat pozitiv ne-ar ţine în cărţile pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2023.

De asemenea, este important deoarece se joacă în Bucureşti, pe Arcul de Triumf, o locaţie în care naţionala feminină nu a mai disputat niciun meci oficial de la înfiinţare. Totodată, avem în plan doborârea recordului de asistenţă la un meci de fotbal feminin în România, stabilit în 2016.” În acel an, 7.111 de spectatori au fost alături de fete, la Cluj-Napoca, în meciul împotriva Portugaliei. Iar după doi ani de stat în casă, pentru noi toţi, depăşirea acestui record ar trebui să fie uşor ca şi cum am fluiera. Biletele sunt în vânzare!