Textul postat duminică pe blog de Monica Iacob Ridzi începe cu prezentarea situaţiei bunicilor săi paterni, cetăţeni români de origine germană, care au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, în ianuarie 1945.

”Printre cei deportaţi au fost şi bunicii mei. Tatăl meu avea atunci un an şi cinci luni, exact cât are fetiţa mea în acest moment…Începuse să rostească primele cuvinte şi era un copil vesel. A rămas plângând acasă cu bunica lui”, scrie Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului şi Sportului.

Ea vorbeşte apoi despre ceea ce s-a întâmplat cu bunica sa la întoarcerea din lagăr, când nu a mai fost recunoscută de fiul său - tatăl fostului ministru -, dar şi despre faptul că aceasta s-a recăsătorit, crezând că soţul său a murit în Uniunea Sovietică, câţiva ani mai târziu dovedindu-se că acesta era însă în viaţă.

Apoi, Monica Iacob Ridzi povesteşte despre tatăl său, despre boala acestuia şi despre decesul la vârsta de 59 de ani, precizând că, în urma acestei experienţe, a înţeles încă o dată ”că există valori mult mai importante decât cele financiare, că cea mai importantă este sănătatea” şi că oamenii nu se pot împotrivi sorţii.

Ea continuă, punând sub semnul naivităţii multe din lucrurile care i s-au întâmplat. Astfel, ea vorbeşte despre viaţa alături de soţul său, la Petroşani, ”într-un modest apartament cu trei camere”, susţinând că amândoi au decis să se implice în politică în speranţa că vor putea schimba ceva în această ţară.

”Mi-am dorit să nu mai moară oameni nevinovaţi prin spitale şi să dăm o şansă Văii Jiului. Am crezut că toţi sunt corecţi şi cu frică de Dumnezeu, ca mine. Am fost naivă, recunosc. Am plătit politic şi personal pentru naivitatea mea de a fi crezut prea mult în oameni. Am înţeles preţul pe care credulitatea mea l-a impus într-o lume mai mult mercantilă şi mai puţin cu suflet”, scrie Monica Iacob Ridzi.

Ea povesteşte apoi despre preluarea mandatului de ministru al Tineretului şi Sportului, în decembrie 2008, menţionând că atunci ”a avut o strângere de inimă”, însă a fost convinsă să accepte această funcţie de colegii din partid.

”Argumentele colegilor din partid au fost puternice: ai demisionat din Parlamentul European, ai candidat şi ai fost aleasă cu un număr foarte mare de voturi în Parlamentul României, nu poţi să refuzi… Am acceptat. Când am aflat că eram de fapt al 13- lea ministru al sportului am avut o strângere de inimă…dar recunosc, nu bănuiam nicio secundă în acel moment că într-un minister salariaţii pot face ce vor, peste capul ministrului”, mai arată Ridzi.

De asemenea, ea prezintă şi probe din dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu, spunând că a fost condamnată de instanţă pentru că ar fi plătit ”nişte bani către două firme, deşi, conform probelor din dosar, banii au fost plătiţi la «ordinul» directorului general economic din minister, Paul Diaconu”, împotriva voinţei sale.

Ea precizează că a dovedit în instanţă că la momentul efectuării plăţilor, 11 mai 2009, nu se afla în ţară, fiind la Bruxelles, astfel încât nu avea cum să semneze ordonanţările de plată.

”În 12 mai 2009, când mi-au fost prezentate spre semnare ordonanţările de plată, am refuzat semnarea lor, solicitând tot atunci efectuarea unui raport de control. În acel moment nimeni nu mi-a comunicat faptul că plata se făcuse în 11 mai 2009, în absenţa semnăturilor mele. Am ataşat documente doveditoare la dosar. Judecătorii fondului nu le-au văzut”, mai scrie ea pe blog.

Fostul ministru scrie şi despre problemele sale de sănătate, care s-au acutizat în ultimii şase ani ca urmare a procesului în care este judecată.

”Din păcate aceşti ultimi şase ani din viaţă şi-au pus amprenta definitiv asupra vieţii şi familiei mele. Sunt şase ani în care bolile pe care le aveam s-au agravat şi au apărut şi altele noi. Sunt şase ani în care am alergat între spitale, avocaţi, experţi, instanţă şi iar spitale…”, mai arată Monica Iacob Ridzi, care susţine că de această situaţie au fost afectaţi şi copiii săi.

În final, ea îşi exprimă speranţa că aceia care vor decide soarta sa ”vor vedea şi vor cântări mai mult decât instanţa de fond probele aflate la dosar” şi încheie susţinând că ”altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru”.

”Mi-aş dori ca nu aspectele medicale să primeze în decizia instanţei, ci probele din dosar, care dovedesc nevinovăţia mea, dar am depus şi rapoartele medicale instanţei pentru a dovedi că, din păcate, situaţia mea medicală este foarte gravă”, scrie Ridzi.

Un complet de cinci judecători de la instanţa supremă a finalizat luni dezbaterile în dosarul în care Monica Iacob Ridzi este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului, când aceasta era ministru al Tineretului şi Sportului.

Completul a rămas în pronunţare în acest caz, urmând să dea decizia definitivă în 16 februarie.

Fostul ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi a fost condamnată, în 27 ianuarie 2014, de ICCJ, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului.

Aceeaşi pedeapsă a fost dispusă, tot pentru abuz în serviciu, pentru Ioana Vârsta, în timp ce Paul Diaconu a primit doi ani şi jumătate de închisoare cu executare.

Alţi şase angajaţi ai ministerului au primit pedepse cu suspendare.

Potrivit DNA, în perioada 17 martie - 22 mai 2009, Monica Iacob-Ridzi , în calitate de ordonator principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor manifestări de amploare la nivel naţional dedicate Zilei Naţionale a Tineretului şi externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect.

În acest scop a fost alocată firmelor Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL suma de aproximativ 3.120.000 lei, o valoare mult mai mare decât cea solicitată şi aprobată prin buget pentru acest eveniment. Fostul ministru al Tineretului şi Sportului a hotărât, de asemenea, în mod unilateral, ca evenimentele să fie organizate în locaţii din Bucureşti, Costineşti şi 39 reşedinţe de judeţ, în care cunoştea că structurile proprii ale ministerului ori alte entităţi publice sau private vor desfăşura manifestări de acest gen, potrivit procurorilor.

De asemenea, procurorii o acuză pe Ridzi că, ulterior declanşării cercetărilor, în 13 iulie 2009, fostul ministru, cu ajutorul lui Marius Mihail Mărcuţă, ar fi intervenit să fie şterse din calculatoarele MTS aparţinând unora dintre coinculpaţi date informatice şi fişiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului, atât din agendele de poştă electronică, cât şi din memoria calculatoarelor, pentru a împiedica aflarea adevărului.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului s-a constituit parte civilă cu suma de 2.736.933,28 lei (640.000 de euro), precizând că îşi rezervă dreptul de a o modifica în funcţie de prejudiciul final stabilit pe baza întregului material probator din dosar.