Ba chiar depăşeşte jocurile online dacă în calcul intră şi piaţa neagră. În total, este vorba de 650 de milioane de euro anul trecut, dintre care 300 de milioane de euro sunt venituri ilegale din cele aproximativ 30.000 de aparate din ţară care funcţionează la negru, conform calculelor lui Constantinescu. Aceasta cu toate că domeniul este destul de bine reglementat, iar interesele operatorilor sunt apărate de două entităţi - Asociaţia Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România (AOPJNR) cu aproximativ 80 de membri şi Romslot - Asociaţia Organizatorilor de Sloturi, cu 15 membri, cumulat aproape un sfert din numărul total de companii din piaţă.

„Ca şi la cazinouri, după cutremurul legislativ din 2009, s-a întâmplat o reaşezare a pieţei, mai tristă pentru noi întrucât a dus la diminuarea domeniului„, spune Cristian Pascu, preşedintele executiv al AOPJNR. Din 1.200 de operatori cu 60.000 de aparate de joc, câţi erau în 2009, la finele anului trecut mai erau doar 411, cifră care acum se situează în jurul a 422 cu 63.000 de aparate. „Cei care au dispărut erau foarte mici, cu doar câteva aparate", punctează Pascu. Structura pieţei este şi acum dominată tot de cei mici şi mijlocii, în total 350, majoritatea cu capital românesc, dat fiind că doar aproximativ 30 sunt străini, însă din punct de vedere al aparatelor operate, restul au cele mai mari cote de piaţă. Mai exact, 9% dintre operatorii de aparate de jocuri de tip slot machine deţineau anul trecut 37,5% dintre cele aproape 58.000 de aparate. Restul de 91% aveau 62,5%, adică aproximativ 33.370 de aparate, conform calculelor AOPJNR.

În ţară există peste 12.000 de spaţii unde românii pot merge să joace la slot machines, dintre care aproximativ 85% sunt de fapt baruri cu cel mult cinci aparate pe care operatorul le plasează în parteneriat cu proprietarul, plătind o chirie pentru spaţiu sau un comision din încasări, de regulă între 35 şi 50%. Restul sunt săli de jocuri unde, pe lângă păcănele care trebuie să fie minimum 15, se găsesc şi alte jocuri electronice care nu necesită dealeri şi crupieri.

„Există o barieră legislativă care limitează foarte mult piaţa şi o forţează în anumite direcţii", spune Cristian Pascu. Dincolo de spaţiile cu până la cinci aparate, următorul prag permis este de minimum 15, cifră care până în 2010 era chiar de 20, însă demersurile AOPJNR au reuşit să determine scăderea ei. Implicit, multe spaţii cu săli de jocuri sunt nevoite să se limiteze la cinci aparate pentru că, deşi ar mai putea adăuga 2-3, nu au nevoie sau costul e prea mare pentru încă 10. „Piaţa, mai ales din provincie, este împinsă în jos din cauza acestei limitări„, mai spune Pascu, pe agenda căruia se află o nouă iniţiativă de a diminua pragul la zece aparate. Criza economică, tradusă implicit în scăderea banilor direcţionaţi de români către industria de noroc şi a aparatelor, este doar unul din factorii pentru care piaţa a scăzut. „Modificările legislative de după 2009 sunt un alt motiv„, spune Dan Iliovici, executive manager al Romslot, făcând referire la taxele pentru licenţa de operare pe piaţă, de 8.000 de lei pe an pentru fiecare aparat, de introducerea biletului de intrare, dar şi de taxa anuală pentru autorizarea aparatelor. Drept urmare, au fost necesare „măsuri de reorganizare şi un management strict al costurilor, în contextul în care competiţia s-a ascuţit", adaugă Iliovici.

„Afacerea aparatelor electronice nu prea mai este profitabilă„, afirmă Cristian Pascu. Deşi echipamentele la mâna a doua s-au ieftinit în ultima perioadă de două trei ori până la 2.000-3.000 de euro, ca urmare a închiderii unor pieţe precum Rusia sau Ucraina, lucru care a susţinut de altfel revenirea din ultima vreme a numărului de aparate din ţară, iar investiţiile de pornire a unei afaceri în domeniu sunt mult mai mici, banii s-au împuţinat semnificativ. Şi echipamentele noi au preţuri tot mai mici, între 1.000 şi 6.000 de euro, după cum spune Dragoş Buriu, proprietarul Newton Slots, companie cu o cotă de 12,5% din piaţă, care distribuie pe plan local de patru ani asemenea aparate, în competiţie cu DGL Pro şi Smartex, cu precizarea că „în provincie predomină sloturile cu vechime chiar de zece ani, pe când în Capitală e cerere în mare parte pentru echipamente de ultimă generaţie".

„Piaţa este cumva saturată", mai spune reprezentantul AOPJNR. Dincolo de faptul că românii nu mai bagă mâna în buzunar pentru asemenea jocuri la fel de mult ca înaintea crizei, iar cei care o fac sunt de regulă dintre aceia care visează să se îmbogăţească, taxele tot mai ridicate şi-au pus amprenta asupra profiturilor, iar industria, deşi foarte tentantă pe motivul percepţiei că se pot face uşor bani, nu va reveni probabil prea curând la rulajele de altădată.