“Ce, domnilor? ţipă băiatul... Credeţi că n-aveţi să plătiţi infamia?..

— Ce infamie, domnule?

— O să vă arătăm noi dv. tuturor, care vă solidarizaţi cu regimul banditesc...

— Cu regimul monopolurilor! adăogă tatăl.

Înţelegând că un tată aşa de răguşit n-ar putea fi niciodată pentru monopolul băuturilor spirtoase, zic:

— Mă iertaţi, domnilor, dar... cu cine am, mă rog, onoarea?

— Cu studenţi! strigă băiatul.

— Bine, dumneata, se vede... dar tata dumnitale...

— Care tată?

— Dumnealui!

Şi arăt pe omul cu barbă.

— Nu-i sunt tată, domnule, strigă omul răguşit...

— !?

— ... Suntem camarazi...

— Camarazi!! strig eu. Camarazi? şi încep să râd...

— Domnule! strigă bărbosul, nu-ţi permit să insulţi tinerimea universitară!”

Cam aşa este situaţia politică azi şi de ieri. Ca în vremea în care Caragiale scria schiţa “Atmosferă încărcată” din care am citat mai sus.

Nişte bărboşi, la mijlocul vârstei, se cred încă “studenţi”, prin urmare cred că-şi pot face de cap împărţind, cu nonşalanţa tinereţii, dreptate şi justiţie socială, în stânga şi în dreapta: O să-ţi arăt eu ţie penelistule, o să-ţi arăt eu ţie pluseristule!

Doar că tinereţea s-a cam dus pentru toţi. La 46 de ani, Dan Barna nu mai poate pretinde că este tânăr. Dar se comportă ca un adolescent. La 53 de ani ai săi, Dacian Cioloş îi ţine fusta lui Dan Barna să nu care cumva să-i fie dezveliţi genunchii de fecioară, şi amândoi ţipă că PNL insultă “tinerimea universitară”. Tinerime cu barbă albă care s-a repezit la funcţii ca lupul flămând la proţapul cu onoruri ministeriale: dă-mi şi Justiţia, mai pune şi Transporturile, aş gusta şi din fondurile UE! Iar Ludovic Orban cel vopsit, le-a satisfăcut setea de reînnoire a clasei politice, pentru că l-ar fi săgetat în inimă să rămână fără funcţii, acum la împlinirea frumoastei vârste de 58 de ani.

Acum când au văzut că, la paranghelia “Anghel Saligny”, ei nu au parte nici măcar de oase, pentru că nu controlează decât 1% din totalul primăriilor din România, pluseriştii şi-au adus aminte de dicţionarul de bune maniere a stângii modern care spune că, dacă vrei să rămână ceva în urma ta, trebuie să distrugi tot ce-a fost înainte.

Acum, Dumnezeu-Atotputernicul a ajuns cu căciula-n mână şi la uşa lui Klaus Iohannis. La 62 de ani ai săi, preşedintele nu-şi permite să nu fie echidistant, precum îl ştim: "Noua alianţă creată în aceste zile între USR PLUS şi AUR este un afront adus românilor care, la alegerile parlamentare de anul trecut, au decis prin votul lor drumul pe care trebuie să meargă ţara noastră”.

O singură întrebare nu-şi pune dl preşedinte: Oare spusele de mai sus nu sunt un afront şi pentru cei care l-au votat la prezidenţiale, iar la legislative au votat USR-Plus? Ştiu mulţi oameni care au făcut această alegere. De ce arbitrul infailibil al pieţei politice sărută papucul unui tânăr om politic de 50 de ani – pe care raţiunea ar trebui să-l domine şi nu fanteziile de mărire?

Dl Iohannis îşi va preda mandatul curând. Va fi un om încă tânăr, după standardele de azi. Oameni în poziţia domniei sale predau în universităţi şi câştigă bani mulţi în mediul privat din sfaturile pe care le dau (vezi Bush, Obama, Blair). Ce va preda Iohannis, de va fi să fie? Cum să fii echilibrat până ce-l prinzi la colţ si să-i dai prostului cu lopata în cap? Cum să-ţi scuipi în ochi adversarul în vreme toţi ceilalţi, de dincolo de ecrane, cred că-l îmbrăţiţezi?

Ah, ce mândră este de ea “noua clasă politică”, îmbătrânită în rele înainte de a fi nouă.