O ţară care introduce venitul minim universal garantează fiecărei persoane un venit minim indiferent de criterii precum vârstă, pregătire, muncă sau avere.

Perspectiva înlocuirii ajutorului social existent cu un venit minim universal a fost adusă în discuţie în ţări precum Statele Unite, Elveţia şi Franţa. Finlanda şi Olanda au început experimente pe tema venitului minim universal, dar nici o ţară nu a decis încă ce va face.

Susţinătorii venitului minim universal argumentează că vor asigura siguranţa tuturor în societate şi vor reduce inegalitatea.

James Browne şi Herwig Immervoll, autorii raportului OCDE, susţin că venitul minim universal la un nivel semnificativ ar necesita creşteri de taxe şi reduceri ale beneficiilor existente şi nu ar fi un instrument eficient pentru reducerea sărăciei.

Potrivit studiului, sistemele de securitate socială din economiile avansate variază în funcţie de cât de focusată este ţara pe problema sărăciei. Sistemele de asigurări sociale asigură, adesea, venituri semnificative grupurilor cu venituri mari, în special în ţări precum Italia, unde rata de pensionare anticipată este mărită.

Dacă sistemele sociale şi scutirile de taxe pe venit ar fi înlocuite de o singură plată pentru toţi oamenii aflaţi sub nivelul de pensionare, OCDE a concluzionat că plata per persoană ar fi cu mult sub nivelul necesar pentru a creşte standardul de viaţă peste linia naţională de sărăcie din toate ţările. Împărţirea plăţilor către oameni care nu sunt nominalizaţi ar duce la niveluri reduse ale venitului, notează OCDE.

Taxele s-ar majora pentru cea mai mare parte din oameni, ca rezultat al introducerii venitului unic universal, crescând apoi rata taxelor în PIB, care deja sunt mari în zona OCDE.

În Italia şi Finlanda, un venit minim universal plătit la nivelul salariului minim existent în ţară ar genera economii la buget, nu costuri.

Cu un venit minim universal care să vizeze în mod clar familiile sărace, nivelurile de sărăcie ar creşte în Marea Britanie, Franţa şi Finlanda şi ar rămâne neschimbate în Italia. Marea Britanie, Franţa, Finlanda şi Italia sunt cele patru ţări studiate în raport.

Autorii studiului susţin că un venit minim universal ar slăbi interesul pentru muncă, pentru că ar separa legăturile dintre drepturi şi responsabilităţi ale celor care îşi caută un loc de muncă.

La patru luni după ce Kela, instituţia de siguranţă socială din Finlanda, a lansat experimentul venitului minim, care va dura doi ani, o parte din cei 2.000 de beneficiari raportează deja un nivel redus de stres, potrivit Business Insider.

Suma de 600 de dolari pe care o primesc lunar este suficientă pentru a-i ajuta pe oameni să se relaxeze, a declarat Marjukka Turunen, reprezentant Kela.

Programul Finlandei este o versiune modificată a venitului minim, în contextual în care majoritatea susţinătorilor susţin că sistemul trebuie să fie necondiţionat. Finlandezii nu trebuiau să fie angajaţi când au aplicat, în 2016, pentru a primi beneficiul de 600 de dolari. Totuşi, dacă între timp au găsit un loc de muncă după ce au aplicat pentru venitul minim sau după ce experimentul a început, ei vor continua să primească suma respectivă.

Şi provincia Ontario din Canada a început un program pilot în aprilie care asigură un venit necondiţionat de aproape 12.600 de dolari pe an, pentru 4.000 de cetăţeni. Aplicanţii trebuie să aibă vârste curprinse între 18 şi 64 de ani şi să trăiască cu un venit limitat.

Fondatorul şi directorul Facebook, Mark Zuckerberg, susţine ideea unui venit minim universal. „Ar trebui să analizăm idei precum venitul minim universal, pentru a ne asigura că toată lumea are un amortizor pentru a încerca idei noi”, a spus Zuckerberg în discursul adresat în ziua acordării diplomelor la Harvard.

În 2013, organizaţii din 15 ţări membre ale UE au promovat o iniţiativă care prevedea ca fiecare cetăţean al Uniunii Europene să aibă garantat un venit minim din care să-şi asigure existenţa fără a munci sau a îndeplini alte îndatoriri faţă de comunitate. Iniţiativa se numea „Unconditional Basic Income“ (UBI – venit minim necondiţionat) şi trebuia susţinută prin strângerea a un milion de voturi până în ianuarie 2014, dar voturile nu au fost strânse.