Urmărind sau participând la evenimente la care iau parte şefi din departamentele de resurse umane ale corporaţiilor am întotdeauna senzaţia că vorbitorii sunt brilianţi în intervenţiile lor, chiar îşi merita salariile. Stăpânesc cu măiestrie o mulţime de formulări complicate care te conving cât de multă preocupare există pentru atragerea, retenţia şi dezvoltarea oamenilor din organizaţia lor, cât de mult se investeşte în resursa umană, ce beneficii cuprinzătoare sunt acordate.

Şi asta când ei însăşi ştiu că toate acestea sunt poveşti de adormit publicul pentru că, singurul lucru care funcţionează verificat, este furtul de angajaţi. Păi are cineva bani şi timp să investească în angajaţi când eşti pe termene de urgenţă cu recrutările? Are cineva bani să dezvolte un director financiar sau economic, un specialist de calitate, de la director la analist, un specialist în operaţiuni industriale de la director la ingineri la supervizori la operatori maşini alfa-numerice, un specialist în planificarea producţiei, un specialist în lanţul de aprovizionare, un specialist de mediu?

Uite. Un director financiar se pregăteşte în 5-10 ani, instructajul costă sute de mii de lei. Specialişti de calitate şi de operaţiuni industriale nu există, ei trebuie luaţi de pe băncile facultăţii, durează 1-3 ani pregătirea lor, tot sute de mii de lei. Specialişti de planificare, de aprovizionare, de mediu, la fel, nu exista, costă mii şi mii de lei pregătirea lor.

Pentru pregătirea unor astfel de specialişti este necesara muncă asiduă în interiorul organizaţiei, parteneriate cu instituţiile de învăţământ, donaţii de echipamente scumpe către universităţi în aşa fel încât instruirea să se facă de pe băncile facultăţii, etc.

Prostii! Timp şi bani daţi de pomană. Pai ce, avem timp pentru aşa ceva, avem bani de risipit pentru a pregăti astfel de specialişti? Nu! Aşadar, mergem la competiţie şi furam. Luăm oameni gata pregătiţi de fraierii din alte companii, care cred bazaconii de tipul învăţământ dual preuniversitar şi universitar sau pierd vremea în pregătirea angajaţilor prin parteneriate cu facultăţile. Sunt unii angajatori fraieri care cred în rolul angajatorilor de a ajuta societatea să progreseze prin dezvoltarea generaţiilor Y şi Z. Cât de fraieri pot fi?

Furtul de angajaţi este soluţia perfectă pentru orice şef de resurse umane:

- poţi da salarii mai mari sau beneficii de altă natură pentru că nu te costa nimic pregătirea lor;

- nu exista nici o lege împotriva furtului de angajaţi, dimpotrivă, Codul Muncii ”încurajează” furtul de angajaţi prin prevederi ambigue. Astfel încât poţi fura 1, 2, 5, 10, 20 de angajaţi. Poţi fura atâţia angajaţi de la competiţie până o închizi şi tot nu păţeşti nimic, degeaba reclama unii aceasta practică;  

- şi, în plus:

• Bonus 1: merită să vezi feţele directorilor cărora le furi angajaţii, sunt de nepreţuit supărarea şi frustrarea lor după ce au consumat timp şi bani cu munca susţinută în interiorul organizaţiei, parteneriate cu instituţiile de învăţământ, donaţii de echipamente scumpe către universităţi în aşa fel încât instruirea să se facă încă de pe băncile facultăţii. Nişte fraieri, merită să râzi de ei;
• Bonus 2: daca angajatul furat nu se inseră în organizaţia ta, îl dai afara fără probleme, fără să fi consumat timp şi bani pentru a-l pregăti. Şi rămâi cu satisfacţia ca ai destabilizat competitorul de unde l-ai furat, care trebuie să consume timp şi bani ca să pregătească pe altcineva.

Aşadar, fură un angajat de la competiţie, fură 2, 5, 10.

Totuşi, fii un pic prudent, respectă nişte reguli de bază:

- mergi tot timpul la conferinţe de HR să araţi publicului că de fapt eşti un angajator de top care investeşte timp şi bani în pregătirea resursei umane. Şi mai bine, cumpăra un loc într-un anuar ”Angajatori de Top”, e maxim 5.000 de Euro, dă bine;

- foloseşte anunţuri pe situl propriu, platforme de recrutare, companii de plasare de forţa de muncă şi vânători de capete, astfel încât să eviţi orice risc ca planurile tale să fie dezvăluite;

- lipeşte afişe de recrutare pe stâlpi sau plasează banere în jurul locaţiei competitorului pe care îl asediezi ca să-i furi angajaţii, demonstrezi astfel că ai publicat la loc vizibil intenţia de angajare.

Singura cale ieftină şi rapidă de dezvoltare a organizaţiei tale este să furi angajaţi de la competiţie.

Succes!