Unul dintre cele mai disputate şi controversate subiecte care a cuprins întreg mapamondul, în ultimii ani, sunt gazele naturale din argilite. Beneficiile extragerii lor au fost de multe ori date la o parte din cauza unor temeri mai mult sau puţin fondate.

Astfel că, persoana cea mai în măsură să vorbească despre riscuri şi oportunităţi este una care trăieşte în miezul lucrurilor. Shelly se prezintă ca mamă, bunică, fermier şi profesor şi trăieşte alături de familia ei în Susquehanna Co., Pensilvannya, într-o fermă care aparţine soţului ei încă din 1890. Zona în care locuieşte aparţine de perimetrul Marcellus Shale, unul dintre cele mai mari şi mai bogate câmpuri gazeiferedin lume.

Bombardată de tot mai multe informaţii negative în ceea ce priveşte explorarea şi exploatarea gazelor naturale din argilite, Shelly, ca o mamă grijulie şi un profesor dedicat, porneşte în căutarea unor răpunsuri pentru ea, pentru familie, pentru comunitate. Mai ales că pe pământul ei stau câteva astfel de sonde.

Înarmată cu întrebări serioase despre apă, mediu, sănătatea oamenilor şi a animalelor, Shelly este determinată să caute răspunsuri credibile de la academicieni, ecologişti, autorităţile de reglementare şi experţi din industrie – oamenii care ştiu cel mai bine despre tehnologia, industria şi ştiinţa producerii petrolului şi gazului.

Primul specialist pe care Shally îl întâlneşte este John Hanger, fost secretar al Departamentului de Protecţia Mediului din Pennsylvania, care confirmă că nu a existat niciun incident major în ceea ce priveşte contaminarea mediului prin fracturare hidraulică. ”Nu am avut niciun caz în care fluidul de forare, care s-a întors prin sondă, să contamineze fântâna cuiva”.

Joseph Martin, Prof. Doctor şi inginer la Universitatea Drexel din Philadeplphia – următorul pe lista vizitaţilor de Shelly - vine să întărească spusele acestuia, scoţând în evidenţă imposibilitatea metanului de a migra lateral prin sonda de gaz natural.

Problema metanului în apă care duce la inflamarea acesteia a fost larg dezbătută, mai ales în contextul în care apa de la robinet ia foc în filmul Gasland. Acest mit este pe cale să dispară pentru totdeauna din mintea oamenilor.

”Am văzut filmul şi problema este că acolo există multe aluzii”, spune Prof. Doctor de Geoştiinţe de la Universitatea Penn State. ”Metanul în apă există înainte de a se face orice fracturare, înainte chiar ca oamenii să ştie ce înseamnă acest cuvânt”, spune fermierul Chuck Sylvester, care este şi fost director la National Western Stock Show (Colorado).

”Cercetarea” pentru a descoperi ”riscurile” explorării şi exploatării gazelor naturale prin fracturare hidraulică a continuat cu vizite laRed River Watershed Management Institute, Centru Internaţional pentru policica Mediului înconjurător şi a energiei (CIEEP-Universitatea din Texas), precum şi la mai mulţi fermieri acasă.

Concluzia, fracturarea hidraulică nu produce niciun risc major asupra mediului (apă, aer, sol)şi nici a  oamenilor sau a animalelor din împrejurimi.

Creşterea expunerii la informaţii ştiinţifice bazate pe fapte privind procesele de explorare şi exploatare a gazelor naturale din argilite, va convinge oamenii că această resursă ar putea fi exploatată în mod responsabil pentru a aduce beneficii semnificative.

Îi incurajăm să urmeze exemplul lui Shelly şi să caute informaţii credibile, bazate pe date ştiinţifice. Pot începe urmărind filmul Truthland:

http://www.youtube.com/watch?v=_jko5iEhsIQ