♦ Inteligenţa artificială şi noile servicii implementate, serviciile de streaming de muzică sau filme dar şi informaţiile guvernamentale, toate necesită capacităţi noi de stocare în cloud pentru a trece la următorul nivel, dar şi pentru securitate ♦ Într-un climat internaţional mai instabil, instituţii precum băncile vor să aibă datele cât mai aproape, nu pe un server aflat pe un alt continent.

Două noi centre de date cu o putere de cumulată de 40-45 MW sunt luate în calcul de dezvoltatori a fi reali­zate în România, însemând investiţii totale de aproape 500 mil. euro, potrivit datelor celor de la Knight Frank, compania de consultanţă imobiliară. Centrele de date reprezintă clădiri indus­triale pentru servere, care au nevoie de o reţea puternică de livrare a energiei elec­trice din mai multe surse dar şi conexiune directă la o magistrală de fibră optică.

„În 2024 deja vorbim de două investiţii în astfel de proiecte, în România, cu o capacitate cumulată de 40-45 MW şi aşteptăm PUZ-ul pentru ele. Vorbim de investiţii de peste 400 mil. euro în fit out şi investiţii totale de 500 mil. euro în centre de date. Dacă ne uităm la populaţia României şi luăm în calcul expansiunea inteligenţei artificiale şi migrarea către cloud, avem potenţial în România de centre de date de 100 MW, faţă de circa 10 cât avem acum în Bucureşti. Vorbim de investiţii posibile de 900 mil. euro în total“, a spus Stephen Beard, global head of data centres în cadrul Knight Frank.

El a subliniat că dincolo de piaţa de birouri care are în continuare po­ten­ţial de creştere, faţă de cea din Vest care a atins un platou, din punct de vedere in­ves­ti­ţional, marii investitori vor să îşi diver­si­fice portofoliile, iar centrele de date sunt no­ul sector care va atrage noi plasări de capital.

„Discutăm de expansiunea serviciilor de streaming, de AI, de 5G şi mai departe de 6G şi 7G. Inteligenţa artificială nu este legată doar de cloud, dar spre exemplu avem un client din România care vrea să găsească un centru de date în piaţă. Iniţial voia 3,5 kW per rack pentru 20 de rackuri, dar de luna trecută, au decis că vor propria funcţie AI şi cer acum o putere dublă. Şi vorbim de o entitate din România. Cererea va creşte tot mai mult de acum înainte. Când te uiţi acum la centrele de date din piaţă, nu mai există ofertă, sunt pline. Sunt clustere care nu sunt în Bucureşti, sunt în afara oraşului. Pentru un centru de date ai nevoie de putere disponibilă şi putere sigură. Este cea mai importantă compo­nentă, dar alături de reţea şi conectivitate. Timişoara este o piaţă interesantă deoarece pe acolo intră fibra optică în ţară“, a subliniat  Stephen Beard.

Raportul Knight Frank pentru cel de-al doilea trimestru din 2023 se concentrează pe regiunea EMEA, cu o analiză de piaţă axată pe pieţele emergente de centre de date din Bucureşti, Cairo, Casablanca, Istanbul, Johannesburg, Manchester, München, Nairobi, Viena, Varşovia şi Zürich.

Capacitatea totală pe aceste pieţe a ajuns la puţin peste 1.577 MW, după o creştere de 137,2 MW în T2. Creşterea între pieţe este variată, cu o creştere puternică înregistrată pe pieţele din Cairo, Istanbul şi Manchester.

Dobânzile mai mari pentru finanţări, împreună cu limitările reţelelor electrice locale şi preocupările iminente legate de o recesiune, au atenuat temporar creşterea, potrivit raportului.

Cu toate acestea, perspectivele rămân puternice, Microsoft anunţând planurile de a dezvolta Viena şi Varşovia în „regiuni de centre de date“, alături de Casablanca, urmând să beneficieze de reţeaua de cablu submarin Medusa în următorii ani.

Dintre pieţele observate în acest tri­mestru, Istanbul a înregistrat cea mai mare ofertă nouă, de 59,2 MW, susţinută în prin­ci­pal de Equinix care a anunţat o nouă ins­ta­laţie care se aşteaptă să livreze o capa­citate IT de 28 MW. Turcia a coman­dat, de asemenea, dezvoltarea unei noi cen­trale nucleare, care va contribui la satisfa­ce­rea cererii tot mai mari de energie de pe piaţă.

Un centru de date de 20 MW înseamnă un fit-out de 200 mil. euro. Construcţia în sine înseamnă investiţie între 25 şi 35 mil. euro. Fiecare centru de date poate însemna o investiţie totală de 250 mil. euro.

"Există un potenţial mare în Bucureşti pentru centre de date, dar ca sector nu se pot construi oriunde. Instituţiile statului, de la guvern la primării plus companiile de utilităţi trebuie să se pună de acord pentru o strategie despre cum România ca piaţă doreşte să atragă astfel de investiţii. Spre exemplu pentru un PUZ, nu există criterii bine stabilite la nivel naţional. Alte pieţe cu creşteri importante au ajuns astfel pentru că există acest consens şi cunosc informaţiile necesare", a spus consultantul.

Ce înseamnă pentru economie astfel de investiţii? Acestea atrag noi investitori şi sume mari de bani, alături de noi locuri de muncă în IT. În plus, localizarea pe plan local a centrelor de date care conţin informaţii confidenţiale ale entităţilor din România, creşte şi siguranţa datelor.

"Această infrastructură trebuie dezvoltată şi pentru siguranţa datelor. Istoric vorbind, când utilizezi cloudul, nu ştii exact unde sunt stocate datele tale. Să luăm un caz pur teoretic poate vorbim de o bancă românească ce utilizează servicii de cloud pentru date, însă nu ştii dacă acele date sunt în Tokio, Moscova sau Reykjavik. Începem să vedem suveranitatea datelor, unde datele dintr-o ţară trebuie să rămână în graniţele acelei ţări, în special din motive de securitate. O astfel de decizie va reprezenta un catalizator pentru o creştere viitoare. Înainte de 2012, de apariţia serviciilor cloud, fiecare clădire de birouri avea o cameră a serverelor unde doar şefii din IT aveau voie să intre. Dar clădirile de birouri mai pot rămâne fără energie pentru o secundă sau minut. Cele mai multe clădiri au o singură sursă de energie, o singură conexiune la internet. Traderii pierdeau milioane de euro pentru o secundă în care rămâneau fără energie sau fără internet. De aceea au apărut centrele de date", a spus consultantul. El a subliniat că în România atractivitatea unei astfel de investiţii vine şi dinspre faptul că o mare parte din energia de pe piaţă provine din surse regenerabile, precum hidro, fotovoltaic sau eolian, sau care nu implică emisii mari de CO2 precum cea nucleară, iar acest lucru contribuie la reducerea amprentei de carbon.