In campania pentru alegerile din noiembrie, George Bush Jr. mizeaza pe un mesaj fara echivoc: presedintele e in razboi, noi suntem in razboi, trebuie sa-i fim alaturi

Ce e de facut daca Bill Clinton se apropie prea mult in sondaje de George Bush Sr.? Bombardam Libia si ne rugam sa avem imagini video bune de acolo." Este o gluma care circula in SUA, in timpul campaniei electorale din 1992, care a sfarsit prin a-l propulsa la Casa Alba pe cel care, din pacate, va ramane in istorie mai degraba pentru un trabuc, o rochita si o confuzie semantica decat pentru reusitele sale. 

In ultimii 60 de ani, mass-media a schimbat radical, si continua sa schimbe, politica americana si a devenit frontul pe care se duc marile batalii, cu victoriile si infrangerile istorice aferente. In anii ‘50, directorii de campanie ai candidatilor la presedintie au constatat ca, dintr-o dezbatere televizata de 30 de minute, electoratul retinea in jur de 30 de secunde. 

Asa ca au inceput sa difuzeze spoturi scurte, care sa cuprinda un singur mesaj cheie din partea omului politic care isi incerca sansele la Casa Alba. Au aparut imediat consilierii de imagine, a caror sarcina este sa transforme fapte banale in evenimente istorice, gesturi simple in mesaje de impact, sintagme obisnuite in sloganuri antologice. 

Din anii ‘60 incoace, nici o personalitate cu aspiratii inalte nu-si mai poate permite sa ignore sfatul unui consilier si impactul unui "frame" de imagine: o fractiune de secunda il poate ridica sau ruina pe cel care isi propune sa conduca aceasta natiune atat de sensibila la mesaje si simboluri. 

Eficienta strategiei a fost demonstrata mai ales prin exceptii. In 1960, Richard Nixon a incercat sa-si faca singur campania si a pierdut. Confruntarea televizata Nixon - J.F. Kennedy a facut istorie. In timp ce democratul, un necunoscut la vremea respectiva, dormise cateva ore inainte de dezbatere, Nixon a venit direct de la o reuniune cu electoratul. Primul era tanar, frumos, fresh, relaxat, al doilea - obosit, sifonat si tensionat. Desi ulterior telespectatorii au recunoscut ca Nixon a vadit cunostinte mai vaste in materie de leadership, victorios a iesit Kennedy.

Exploatarea televiziunii a fost insa mai mereu o specialitate republicana. Ronald Reagan, care isi capta audienta cu replici din filme, considera chiar ca strategia media e esentiala nu numai in castigarea alegerilor, ci si in administrarea tarii. 

O idee care pare sa fi placut echipei lui George Bush Jr., probabil presedintele cu cei mai eficienti consilieri de imagine din istoria media a Statelor Unite. Memorabila ramane acea imagine gen Independece Day, cu un Bush imbracat in uniforma de pilot, coborand, cu casca sub brat, din avionul de lupta, salutand militarii stransi pe portavion si anuntand cu zambetul pe buze "sfarsitul confruntarilor din Irak". 

La fel de impresionant a fost si celebrul sau speech de la Bucuresti, despre care unii spun ca ar fi fost calculat sa inceapa exact cand pe cerul Capitalei aparea curcubeul. 

Dar poate ca imaginea care seduce cel mai mult este cea a presedintelui in cadrul suprarealist, de sfarsit de razboi atomic, al ruinelor fostelor turnuri gemene World Trade Center. Urmarind campania pentru prezidentialele din noiembrie, nu poti sa nu constati cat de putin se duce ea pe taramul ideilor, si cat de mult pe cel al mesajelor vizuale cu o puternica incarcatura emotionala. 

Cursa pentru Casa Alba a fost atat de bine manipulata de echipa lui George Bush, incat tonul ei ar putea fi catalogat drept frivol, daca evenimentele nu ar fi atat de grave. Aproape ca au disparut confruntarile pe teme de economie si nivel de trai - domenii pe care presedintele ar pierde dramatic teren, daca ar trebui sa dea raspunsuri precise, la intrebari directe. 

Cifrele arata ca veniturile americanilor au scazut substantial de la instalarea lui Bush Jr. Cinci milioane de americani si-au pierdut asigurarile medicale, doua milioane - slujba, deficitul este cel mai mare din istoria tarii, iar costurile de razboi le depasesc inclusiv pe cele din timpul Razboiului Stelelor. 

Cu toate acestea, sondajele releva ca interesul electoratului pentru economie a scazut, in favoarea razboiului. George Bush a deturnat atentia publica de la problemele interne ale tarii, pentru a muta centrul de greutate in exterior, acolo unde evenimentele sunt atat de dinamice, dramatice si impresionante, incat capteaza violent privirea si mintea, transmitand mesaje fara echivoc: presedintele e in razboi, noi suntem in razboi, trebuie sa-i fim alaturi. Oricine urmareste campania electorala din Statele Unite, nu poate sa nu constate ca platformele electorale ale celor doua partide raman in umbra pentru a face loc unor imagini cu impact puternic. 

Practic, mesajele care razbat dintre granitele Americii in aceste luni de lupta politica sunt trei: muschi, arme, moarte. In tara pacifismului declarat, razboiul face cariera. Si audienta. E telegenic. 

Contaminat de acest joc, electoratul urmareste captivat intrecerea razboinica dintre Bush si Kerry ca pe un film de actiune. Inca nu s-a stabilit cu certitudine cine e "the good guy", dar daca il vor suspecta ca e "too good", probabil ca nu vor vota cu el. Muschii fac diferenta. Si ranile. 

Kerry se lauda cu eroismul din Vietnam. Bush are insa razboaiele din Afganistan, Irak si pe cel mondial, cu termen nedeterminat, impotriva terorismului. Toata aceasta campanie seamana uneori cu competitia dintre doi pusti care au primit de Craciun mitraliere de plastic, cu un conflict pueril intre doi barbati ramasi captivi intr-o pubertate belicoasa, in care unul crede ca arma lui de jucarie e mai tare, iar celalalt, baiat finut, de familie buna, incearca sa-i tina isonul, sa se coboare la nivelul rivalului, ca sa devina popular in cartier. 

Strategia republicana pare sa tina. In sondaje, Kerry a pierdut in ultima luna 6% dintre voturile femeilor; numai 37% din electorat crede ca ar fi un bun comandant al armatei - fata de cele 57 de procente ale lui Bush; 35% dintre americani considera ca ar putea duce razboiul impotriva terorismului - Bush, 58% - si doar 37% il crediteaza cu capacitatea de a solutiona criza din Irak, cu 20% in urma actualului presedinte. Cifre care demonstreaza un fel de hipnoza colectiva. In acest moment, electoratul nu pare sa vada paradoxul: ca America lui Bush e mult mai nesigura decat cea de dinaintea lui. 

O comparatie intre bombardamentul mediatic republican si cel democrat ar descuraja orice sustinator al lui Kerry. Cat de departe va merge George Bush in manipularea imaginii sale, e mai usor de speculat si mai greu de verificat. Cert este un lucru: ca anul acesta, oricine ar castiga alegerile, eroul va fi de fapt razboiul.