Noutatea apare însă numai în privinţa speţei, dacă se poate spune aşa, respectiv a faptului că este investigată corupţia din afacerile cu fonduri europene, derulate pe plan local (în chestiune fiind câştigarea frauduloasă de către un grup de clienţi ai PSD a unui contract finanţat cu fonduri europene la Comarnic), în locul deja obişnuitei corupţii din afacerile cu bani de la bugetul statului, derulate de la centru.

În media şi în mediile politice, obsedate să reducă totul la favoritisme şi răzbunări motivate politic, noutatea a fost interpretată însă exclusiv drept un semn, ori diabolic, ori divin, că DNA ia o pauză de la ”tabăra Băsescu„ (Udrea, Bica, Cocoş, Sandu, banii de campanie pentru PDL) spre a se îndrepta către ”tabăra Ponta„ (Ghiţă, cumnatul lui Ponta, fruntaşii PSD Mircea şi Vlad Cosma), cu speranţa uneori exprimată limpede ca Ponta să fie în cele din urmă umflat de DNA şi dat jos astfel cu forţa de la putere.

Pe de o parte, e adevărat că aşa apar şanse de a se pune capăt criticilor din partea apropiaţilor Elenei Udrea cum că DNA s-ar concentra exclusiv asupra oamenilor fostului regim PDL, ocolindu-i pe cei ai PSD. Pe de altă parte, aşa au reînviat însă şi plicticoasele speculaţii vizând presupuse blaturi trecute între Băsescu şi Ponta, pornind de la constatarea că o parte din îmbogăţiţii ultimilor 15 ani aveau legături atât în PDL, cât şi în PSD (lucru care ţine însă exclusiv de caracterul transpartinic şi nepolitic al afacerilor lor), cu concluzia total falsă că în România corupţia ar avea caracter de partid şi că s-ar concentra la unele partide (PSD; fostul PDL) mai mult decât la altele (PNL sau mai exact ”noul PNL„; independenţii şi disidenţii din toate marile partide).