Datele din contractul de privatizare au fost modificate, la "sugestia" UE, la patru ani de la vanzarea combinatului. Obligat sa plateasca impozit pe profit, Ispat Sidex primeste in schimb facilitati la achitarea contributiilor sociale.

La aproape patru ani de la vanzare, privatizarea combinatului siderurgic Ispat Sidex Galati tinde sa se transforme intr-o poveste fara sfarsit. Aparent, situatia pare de neinteles. Ce mai este de adaugat la un contract de privatizare semnat cu mai bine de trei ani in urma, acceptat de cumparator (grupul anglo-indian Mittal Steel) si de vanzator (statul roman) "batut in cuie" printr-o lege speciala? Dar lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Dupa ce au acordat facilitati fiscale semnificative, autoritatile de la Bucuresti (trase de maneca de Bruxelles) au observat ca unele dintre ele se bat cap in cap cu legislatia Uniunii Europene in materie de concurenta si ajutor de stat.

Prin urmare, statul roman a decis, la sfarsitul lui 2004, sa anuleze exceptarea de la plata impozitului pe profit (valabila, conform contractului de privatizare, pana la sfarsitul anului 2006). Exceptarea s-a bazat pe principiul "daca o societate devine viabila, nu mai are nevoie de ajutor de stat", a explicat Andrei Grigorescu, pe atunci secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC). Pe de alta parte, oficialul MEC era adeptul negocierilor cu Mittal Steel, pentru a se ajunge "la un consens".

Ideea era sprijinita si de Mircea Ursache, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Parerea lui Ursache: trebuie analizata fiecare prevedere din contract, in cazul Ispat Sidex dar si in al altor combinate,  "pentru a se gasi masuri compensare, astfel incat, per ansamblu, sa ramana aceleasi facilitati, stipulate in acte aditionale la contractele de privatizare". In aceste conditii, Narendra Chaudhary, directorul general al Ispat Sidex se declara optimist, inainte de sfarsitul anului trecut. 

A intervenit insa un act normativ, promovat de Ministerul Finantelor Publice (MFP), care cuprindea modificarile de natura fiscala ale Ordonantei 119/2001, privind privatizarea Sidex. Practic, noul act normativ consfinteste faptul ca societatea e obligata sa plateasca, cu doi ani mai devreme decat se convenise, taxele vamale si TVA pentru importuri. De asemenea, ratele datorate de combinat pentru un credit la BNP (si platite de Ministerul Finantelor) vor fi rambursate esalonat de societate catre MFP, in termen de zece ani.

Pentru sumele platite de minister pana la 31 decembrie 2004, societatea beneficiaza de o perioada de gratie de trei ani. Iar pentru ratele scadente incepand cu 1 ianuarie 2005, societatea va plati MFP o dobanda anuala de 7,24%, plus o marja de 1% aplicata la aceste sume. Aceasta din urma prevedere nu fusese, nici ea, inclusa in Ordonanta 119/2001.

Ispat Sidex primeste, totusi, unele "bonusuri" din partea statului. Mai intai, a mai primit o pasuire de un an la plata contributiilor sociale, datorate de societate in ultimii trei ani. Toate acestea vor fi platite esalonat, in 12 rate lunare egale, incepand cu 1 ianuarie 2006 si nu de la 1 ianuarie 2005, cum fusese stabilit initial. Apoi TVA-ul platit la privatizarea combinatului este deductibil fiscal, putand fi si compensat cu contributiile pentru asigurarile sociale. Cu alte cuvinte, din suma achitata la privatizare, se va scadea TVA-ul datorat in prezent si o parte din taxele sociale. Noile reglementari nu au schimbat numai raportarea contabila a Ispat Sidex, ci si punctul de vedere al autoritatilor.

Pana la sfarsitul lui 2004, Mircea Ursache declara ca din ianuarie 2005 vor fi demarate negocieri cu proprietarii combinatului de la Galati pentru a se gasi modalitatile de compensare a facilitatilor anulate cu altele noi. La inceputul anului 2005, declaratiile lui s-au mai nuantat: "Urmeaza sa vina ei (n.r. - conducerea Ispat Sidex) sa ceara ceva in schimbul anularii unor facilitati", a declarat, pentru BUSINESS Magazin, seful AVAS.

Oricum ar evolua lucrurile, Ispat Sidex are, totusi, o pozitie avantajata. Atuul principal il reprezinta tocmai contractul de privatizare, semnat de autoritatile de la Bucuresti si ratificat printr-o lege. Iar acum se poate spune ca obligatiile asumate de defuncta APAPS nu au fost respectate. Aceasta este singura certitudine a intregii povesti, acceptata, probabil, de orice tribunal din lume.