Într-un interviu pentru Deutsche Welle, Deşciţa s-a declarat încrezător în posibilitatea de potolire rapidă a militanţilor separatişti dacă Rusia îşi va retrage sprijinul financiar şi tehnic pentru ei şi dacă va lua amploare, sub noua putere de la Kiev, "dialogul naţional" în toate regiunile privind reforma constituţiei, "autoadministrarea locală şi a economiei" şi reformele care să combată corupţia.

Deocamdată, Rusia a început să-şi retragă trupele de la graniţa cu Ucraina, într-un gest menit să arate că Moscova susţine crearea unor condiţii paşnice pentru derularea alegerilor, deşi cu câteva zile de scrutin, Comisia Electorală se îndoia că va putea instala secţii de votare în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk, aflate sub controlul militanţilor, ceea ce ar însemna lipsa de acces la vot a 2 milioane din cei 36 de milioane de alegători ucraineni.

Favoritul net în sondaje pentru preluarea preşedinţiei (în jur de 50% din intenţiile de vot), magnatul Petro Poroşenko, şi-a îndulcit şi el tonul faţă de separatişti şi mai ales faţă de Rusia, insistând că sub mandatul său nu se va organiza niciun referendum privind aderarea la NATO a Ucrainei (spre deosebire de contracandidata sa Iulia Timoşenko, care a promis că va organiza referendumuri penru aderarea la UE şi la NATO) şi că va semna doar un acord economic cu UE, nu şi în domeniul apărării şi al relaţiilor militare (mergând aici exact pe urmele lui Viktor Ianukovici). Chestiunea aderării la NATO şi prezenţa militară occidentală pe teritoriul ucrainean preocupă în cel mai înalt grad Rusia, Moscova fiind dispusă, în ultimă instanţă, să accepte orice fel de intervenţie occidentală economică sau politică a Vestului în ţara vecină, dar nu şi o aderare a acesteia la NATO.

Campania lui Poroşenko s-a concentrat pe aspecte mai curând neutre din punct de vedere politic, cu promisiuni privind crearea de locuri de muncă şi ridicarea standardelor de viaţă, compatibile cu menţinerea unor relaţii bune atât cu Vestul, cât şi cu Estul. Şi chiar personalitatea lui Poroşenko, fost fondator al Partidului Regiunilor al lui Ianukovici, dar şi sponsor al "revoluţiei portocalii" din 2004, înalt demnitar sub guvernări de culori politice opuse şi industriaş prosper indiferent de regimul politic, pare o punte între două lumi.

Pe locul al doilea, la mare distanţă de Poroşenko, este fosta stea a "revoluţiei portocalii", Iulia Timoşenko, urmată de Serhi Tihipko, demisionar din Partidul Regiunilor al lui Ianukovici, şi Mihail Dobkin (foto), candidat al acestui partid, ambii cu baza electorală în regiunile de est.