Noua taxă de 1% pe cifra de afaceri a companiilor mari, poate cea mai importantă măsură din pachetul fiscal al guvernului Ciolacu, care ar urma să afecteze şi marii retaileri alimentari, ridică întrebarea dacă nu cumva aceşti bani suplimentari ar putea fi plătiţi de consumatorii care se vor confrunta astfel cu noi scumpiri, după ce deja de aproape doi ani oamenii se luptă cu inflaţia record care le-a mâncat din puterea de cumpărare.

♦ Companiile cu afaceri de peste 50 mil. euro (250 mil. lei) ar urma să plătească un impozit minim pe profit de 16% sau de 1% din cifra de afaceri minus anumite cheltuieli, după o formulă de calcul specifică ♦ Se va plăti impozitul mai mare dintre cele două

Noua taxă de 1% pe cifra de afaceri a companiilor mari, poate cea mai importantă măsură din pachetul fiscal al guvernului Ciolacu, care ar urma să afecteze şi marii retaileri alimentari, ridică întrebarea dacă nu cumva aceşti bani suplimentari ar putea fi plătiţi de consumatorii care se vor confrunta astfel cu noi scumpiri, după ce deja de aproape doi ani oamenii se luptă cu inflaţia record care le-a mâncat din puterea de cumpărare.

În aceste condiţii, ZF se întreabă dacă retailerii din eşalonul secund, cei cu afaceri de 20-45 mil. euro, care au scăpat de tunul ANAF, ar putea fi garanţia că marile reţele nu vor muta în preţuri noua taxă de 1% pe cifra de afaceri. Ziarul Financiar a identificat cei mai mari actori din liga secundă, e vorba de reţele de zeci de magazine precum Paco din Vrancea, Euromarket din Vâlcea sau Palas din Mureş.

„Noi nu o să mărim preţurile pentru că nu avem motiv, dar marii retaileri le vor majora cu siguraţă. Ei nu se uită la noi şi nu s-au uitat niciodată când vine vorba de poli­tica de preţ. Noi am semnalat anterior şi că plafonarea adaosului comercial la anumite alimente va duce la creşterea preţurilor la alte bunuri, ceea ce s-a şi întâmplat. E mai ales cazul la produse nealimentare, care sunt folosite mai rar şi astfel consumatorul nu pune la fel de mult accent pe preţ“, spune Feliciu Paraschiv, proprietarul Paco.

Paco este o reţea de circa 15 supermarketuri şi un magazin cash&carry în judeţul Vrancea, cu afaceri de 204,3 mil. lei anul trecut.Comerţul alimentar local este dominat de zece reţele străine mari, care adună circa 4.000 de hipermarketuri, supermarketuri, magazine de discount, proximitate modernă şi cash&carry. Ele au aproape 70% din vânzările de bunuri de larg consum din România. În piaţă mai există însă şi circa 400 de actori locali care au construit reţele ce adună peste 2.000 de supermarketuri. Apoi, România mai are şi circa 38.000 de magazine tradiţionale, mici, independente, potrivit celor mai recente date. Cât contează aceştia din urmă în economia lucrurilor?

Marii jucători din acest domeniu sunt cunoscuţi pentru că lucrează cu marje de profit de sub 5% de obicei, media fiind undeva la 2-3%. Astfel, ar putea plăti taxa pe cifra de afaceri.

Mai exact, companiile cu afaceri de peste 50 mil. euro (250 mil. lei) ar urma să plătească un impozit minim pe profit de 16% sau de 1% din cifra de afaceri minus anumite cheltuieli, după o formulă de calcul specifică. Se va plăti impozitul mai mare dintre cele două. Măsură este anunţată dar nu e încă publicată în Monitorul Oficial.

Ţinând cont că aceste reţele mari au afaceri de miliarde de lei sau chiar peste 10 mld. lei anual, ele ar putea să plătească până la 100 milioane de lei taxă pe cifra de afaceri, conform calculelor ZF. Vor transfera ele această taxă în preţuri sau vor reuşi comercianţii micii şi medii să ţină piaţa în şah?

ÑPiaţa de retail alimentar e destul de competitivă, având atât jucători mari, cât şi mici şi medii. România încă mai mare multe magazine mici, fapt ce creează un mediu bun, competitiv“, spune analistul financiar Aurelian Dochia.

Totuşi, el nu crede că există actori suficient de puternici, nici chiar liderii, pentru a influenţa singuri decisiv preţurile.

„Este cunoscut că orice mărire de taxe poate să aibă un impact asupra preţurilor, însă acest lucru depinde de perspectiva de timp şi de structura fiecărui sector. Echilibrul de putere şi marja de profit din sector pot influenţa lucrurile. Ca regulă generală, ne putem aştepta ca o majorare de taxe să se vadă în preţuri, dar nu cred că cineva poate spune acum care va fi impactul ei.“

Un avantaj mare în comerţul alimentar e că sectorul este competitiv, aşa că nu sunt mari sanse să vedem mişcări imediate de preturi ca urmare a acestei taxe, adaugă analistul.

Comerţul alimentar este competitiv la nivel naţional, dar jucătorii locali sunt cu atât mai puternici în anumite regiuni ale ţării. ZF a scris recent, spre exemplu, că judeţul Vâlcea reprezintă acasă pentru trei dintre cei mai puternici retaileri independenţi din România, respectiv Annabella, Diana şi Euromarket, care au ajuns să opereze peste 200 de magazine în total. Annabella şi Diana au însă fiecare afaceri de peste 50 mil. euro.

Spre deosebire de reţelele străine care încearcă să acopere în mod echilibrat toată ţara, unii dintre marii antreprenori români din domeniu au ales să se dezvolte regional, de regulă în apropiere de oraşul mamă.

Pot aceste afaceri locale şi regionale puternice să reprezinte un garant al stabilităţii preţurilor? Această întrebare e cu atât mai importantă cu cât în ultimii doi ani inflaţia a fost principala problemă a economiei locale, preţurile la bunuri de larg consum crescând chiar cu 30-50%.

„Evoluţia preţurilor ţine de comportamentul pieţei. În comerţul alimentar, influenţa jucătorilor mici şi medii e foarte redusă, la fel şi puterea lor financiară. Dacă competitorii direcţi ai marilor reţele (companii cu afaceri similare) vor absorbi această posibilă taxă în preţuri, aşa vor face şi restul. Totuşi, dacă cei mari majorează preţurile, o vor face şi cei mici pentru că pentru ei reprezintă o sursă de profit suplimentar“, spune Emilian Duca, consultant fiscal.

Existenţa în orice piaţă a unor jucători mici şi medii este vitală pentru competiţie, însă în comerţul alimentar forţa celor zece mari este tot mai mare de la an la an. De altfel, tocmai de aceea, câteva sute sau chiar mii de magazine mici trag obloanele anual.

Marile reţele au o uriaşă forţă de negociere cu furnizorii aşa că reuşesc să ţină preţurile sub nivel din comerţul tradional. Astfel, ele ajung la afaceri de miliarde de lei fiecare şi 100 mld. lei cumulat în 2022. Marjele de profit sunt însă mult mai mici decât în alte sectoare, chiar şi decât în alte sectoare din comerţ, cum ar fi moda.

Totuşi, Aurelian Dochia e de părere că taxarea acestor companii mari porneşte de la suspiciunea că aceşti actori şi-ar transfera profiturile în ţările-mamă, suspiciune care nu este demonstrată.

„Probabil că măsura unei taxe suplimentare aplicată doar anumitor actori e discriminatorie. Eu nu am văzut vreo dovadă că există înregistrări în contabilitatea acestor firme că se realizează transferuri de milioane. Din punct de vedere politic este însă la îndemână să găseşti un ţap isipăşitor“, conchide el.