Afectat de probleme medicale la spate în 2013, maestrul elveţian a trecut prin cel mai slab sezon al carierei sale din ultimii 11 ani, astfel că numeroşi observatori se întrebau în legătură cu capacitatea sa de a reveni la cel mai înalt nivel.

Sportivul din Basel a demontat opiniile scepticilor şi a câştigat, la finalul lunii noiembrie, "Cupa mondială a tenisului" în faţa Franţei, apogeul unui sezon bogat în care a fost aproape să redevină numărul 1 mondial.

După ce şi-a rezolvat problemele de sănătate, recordmanul de titluri de Grand Slam (17) a reuşit unul dintre cele mai bune sezoane din cariera sa: cinci trofee, dintre care două de Masters-1000, şi şase finale, dintre care una la Wimbledon.

Pe iarba sa londoneză, unde s-a impus de şapte ori, regele "Rodgeur" nu a abdicat decât la capătul a cinci seturi într-un duel de antologie cu Novak Djokovici, căruia a fost aproape să-i ''sufle'' primul loc mondial până la Turneul Campionilor.

Apoi a venit Cupa Davis. Cu cinci zile înainte de primele meciuri de simplu, Federer acuza dureri de spate. Însă a reuşit miraculos să-şi revină şi, la Villeneuve d'Ascq, alături de "Stan the Man" Wawrinka a adus ţării sale prima Salatieră de Argint din istorie.

Din anul 1992, de la cuplul Marc Rosset-Jakob Hlasek, învinşi de SUA, Elveţia nu mai ajunsese în finală. Era ocazia de acum sau niciodată pentru perechea "Fedrinka" într-un an marcat de paşii falşi făcuţi de Serbia, "orfană" de Djokovici, şi Spania, privată de Rafael Nadal.

Ca şi în 2009, când a ştiut să profite de o înfrângere precoce a spaniolului pentru a câştiga primul şi unicul său Roland Garros, Federer nu a ratat ocazia de a obţine unul dintre puţinele trofee care îi lipsesc din palmares.

Încă la doar 50 la sută din capacitate în prima zi, el va pierde în faţa lui Gaël Monfils în trei seturi, în faţa a circa 27.000 de spectatori pe arena Pierre-Mauroy. Însă purtat de valul succesului lui Wawrinka în faţa numărului 1 francez Jo-Wilfried Tsonga, el a crescut.

Federer a reuşit să-şi adjudece meciul de dublu în faţa lui Richard Gasquet şi Julien Benneteau, înlocuitor de ultim minut în faţa lui Tsonga, afectat de o durere la braţul drept.

Duminica, într-o atmosferă de fotbal, el a obţinut succesul alor săi nelăsându-i nicio şansă lui Gasquet. Federer, care nu a avut niciun moment o iubire nebună pentru Cupa Davis, a putut savura acest succes întinzându-se pe teren.

De la începutul erei Open în 1968, doar trei jucători au reuşit să câştige toate turneele majore şi Salatiera de Argint: australianul Rod Laver, americanul Andre Agassi şi spaniolul Rafael Nadal.

Acum Federer mai are nevoie doar de medalia olimpică de aur la simplu pentru a-şi completa palmaresul.