Este ora 16, luni, şi s-a aflat în mod oficial cine merge în turul 2: Călin Georgescu, independent, şi Elena Lasconi, din partea USR.

Mulţi dintre noi ne-am culcat aseară cu anxietate şi ne-am trezit în această dimineaţă cu aceeaşi stare. Am aşteptat să vedem în ce parte se înclină balanţa. Lasconi sau Ciolacu? USR sau PSD? Am dat scrolluri non-stop şi refresh paginilor de social media. Cine intră în turul 2? Am auzit întrebarea la cafenea, când am iesit din maşină în parcare şi toată ziua de la colegii mei. Toată presa a scris despre subiect, dar a curs cu postări mai ales pe social media. Social media, spaţiul căruia nu i s-a acordat o importanţă atât de mare de către clasele politice. Până aseară. Nu ştiu cine va mai îndrăzni de acum să ignore puterea pe care reţelele sociale o au. În orice context.

Aproape toată România se întreabă de aseară cine este Călin Georgescu şi de unde a apărut. Răspunsul pe care l-am auzit cel mai des a fost “Cum de unde? De pe TikTok, a avut boţi, n-ai văzut şi tu?!” Dar nu, mult prea mulţi nu au văzut. Sau au văzut când era prea târziu.

Preşedintele Iohannis a pornit în 2016 campania electorală cu proiectul „România educată”, în care foarte mulţi români îşi puneau speranţa. Care sunt, după opt ani, rezultatele concrete ale „României Educate”? Ce au scos la lumină aceste alegeri?

Doar 5% dintre români ştiu să verifice dacă informaţiile pe care le găsesc în mediul online sunt adevărate – aşa se arată într-un studiu realizat de UNESCO pe un eşantion de 211 sisteme educaţionale din toată lumea. În acest tur, lipsa investitţilor în educaţie se aude acum mai tare ca niciodată.

Până astăzi, la ora 6 dimineaţa, pe dexonline.ro s-au căutat următoarele cuvinte: legionar, suveranitate, suveran, antisemitism, mason, diaspora, antisemit, pedologie, rusofil şi masonerie. Se pare că şi cei care l-au votat, află abia acum cine este şi ce reprezintă. Încet-încet încep să adune informaţii despre candidatul independent. De ce un popor mai intâi votează un candidat şi abia după îşi face research-ul despre el? E o ruşine să întrebi când nu ştii? Dar unde intrebi?

Şi pot să mai dau un exemplu, tot din acelaşi peisaj. Aseară, la un post de televiziune unde se urmărea în timp real adunarea voturilor, moderatoarea a trecut printre cei din sală şi s-a oprit să întrebe câteva persoane cu cine au votat. Când s-a oprit la a doua sau a treia persoană, aceasta i-a spus numele candidatului pe care l-a ales pe buletinul de vot, iar moderatoarea a întrebat-o care au fost motivele care au stat în spatele acestei alegeri - aceasta i-a spus că aşa a crezut că e cel mai bine şi că va căuta informaţii despre agenda politică a candidatului pentru a se informa mai bine abia dacă intră în turul 2. Pare o o bucata din opera lui Caragiale, dar s-a întâmplat în direct, pe ecranele multora dintre noi.

România a votat ce s-a promovat – de o parte pe Călin Georgescu, care ceea ce numim noi în marketing, a făcut o promovare agresivă pe TikTok şi care a targetat fix categoriile sociale vulnerabile, sătule de partidele politice deja existente şi de promisiunile uitate – şi pe de altă parte, pe Elena Lasconi, care s-a promovat atât la televizor, cât şi social media şi pe care tinerii au numit-o “cel mai mic rău” în momentul prezent. Desigur, foarte aproape de Lasconi, a fost şi “omul Ciolacu”, care şi el şi-a făcut campanie pe TikTok, dar se pare că nu suficient.

În mediul online, majoritatea vocilor scriu că TikTok este de vină pentru această alegere extremistă a românilor, că este o platformă care ar trebui interzisă la noi în ţară. Dar nu TikTok este cauza. L-a ajutat să ajungă pe ecranele celor mai mulţi dintre noi? Da, categoric. Dar nu boţii de pe TikTok au votat. Oamenii au făcut-o. Oamenii pe care clasa politică i-a dezamăgit şi i-a ignorat. Oamenii plecaţi din ţară pentru un trai mai bun. Oamenii speriaţi de războiul care e foarte aproape de graniţa noastră şi care, după doi ani, încă nu s-a oprit. Oamenii care n-au văzut în ultimii opt ani proiectul „România educată”. Oameni care nu cunosc foarte bine istoria ţării şi a Europei.

Când întrebam într-o campanie la începutul lui octombrie tinerii studenţi ce îşi doresc de la conducerea ţării, în majoritatea cazurilor ne loveam de linişte, de parcă atunci se întrebau pentru prima dată ce aşteptări au ei de la clasa politică din România. A fost atunci pentru noi (de la ZF) încă o dovadă a faptului că politicienii vorbesc prea puţin cu tinerii. Se vede şi în aceste rezultate?

Multe lucruri din această campanie electorală se rezumă la sistemul educaţional din România – o rană deschisă pentru ţara noastră. Un proiect în care acum opt ani ne-am pus speranţa şi pe care acum se vede doar praful.