♦ „Eficienţa sistemului de termoficare este dusă la extrem în sensul că agentul termic de retur, înainte de a ajunge înapoi în termocentrală, încălzeşte serele de legume şi fructe de lângă Viena.”

Romgaz şi Hidroelectrica ar trebui să preia centralele termice din România, astfel încât activitatea de termoficare pentru populaţie să se facă în cadrul unui singur holding, pe modelul vienez. Astfel s-ar elimina acest paradox, cu sistarea de gaze pentru o companie de stat care deserveşte peste 300.000 de oameni, într-o ţară care este pe locul doi în Uniunea Europeană la producţia de gaze naturale. Un holding deţinut de municipalitatea Vienei produce şi vinde energie electrică, dar distribuie şi gaz, căldură şi apă în Viena, iar vienezii nu concep să rămână în sezonul rece fără căldură.

„Toată activitatea este integrată într-un holding de companii administrat de Wiener Stadtwerke, holding ce se subordonează direct municipalităţii oraşului Viena. În cadrul holdingului avem o companie care se ocupa de partea de achiziţie şi distribuţie a gazului, Wiener Netze, şi compania de energie Wien Energie care asigură producerea energiei electrice din diverse surse (gaz, biomasă, arderea deşeurilor municipale, resurse regenerabile)”, explică Dan Prodan, CEO al Vienna Energy (Wien Energie).

Practic, în România traseul energiei până la cetăţean în calorifer este fragmentat şi pentru fiecare segment din lanţ există câte o entitate diferită (6 în total, în cazul Bucureştiului), de la producător la distribuitorul de apă caldă şi căldură. În Viena, de exemplu, gazul vine din afara ţării pentru că nu are resurse naturale. Este preluat de transportatorul naţional Gas Connect Austria, omologul Transgaz, iar de la intrarea în oraş se ocupă o singură entitate - Wiener Stadtwerke.

În aceste condiţii, este de înţeles de ce reţeaua de termoficare din România este peticită şi cu pierderi uriaşe de agent termic din cauza lipsei investiţiilor. O soluţie şi pentru România ar fi ca Romgaz, de exemplu, să preia activitatea de termoficare şi astfel s-ar elimina o situaţie precum cea din Timişoara, unul dintre cele mai dezvoltate oraşe ale României şi cu o populaţie de 325.000 de oameni, care a rămas fără apă caldă şi căldură. De altfel, nu trece nicio zi în care compania de termoficare din Capitală (Termoenergetica) să nu înregistreze o avarie, iar căldura unei părţi din Bucureşti fie este sistată din cauza problemelor de reţea, fie din cauza problemelor de producţie a agentului termic la Elcen. Dacă ar exista o singură entitate, pe modelul vienez adaptat realităţii din România, profiturile obţinute din producţia de gaz ar putea fi reinvestite în reţeaua de termoficare.

Dan Prodan explică cum se prezintă reţeaua de termoficare din Viena, capitală europeană cu un PIB/capita doar cu puţin mai mare decât cel din Bucureşti: „Reţeaua de distribuţie a agentului termic este modernizată astfel încât pierderile de energie sunt minime. Mai mult decât atât, eficienţa este dusă la extrem în sensul că in momentul in care agentul termic de retur înainte de a ajunge în termocentrală încălzeşte serele de legume şi fructe de lângă Viena.”

Holdingul municipal Wiener Stadtwerke (Viena Utilităţi Publice – n. red.) are în componenţa de la producători de energie la operatori de transport, administratori de parcuri şi tot ce ţine de utilităţile publice. Astfel, explică Dan Prodan, dacă o activitate precum e transportul în comun produce pierderi financiare, alte activităţi produc profit şi se contrabalansează. „Vienezii nu concep o asemenea situaţie de a rămâne fără agent termic in pragul iernii. Integrarea activităţilor pe orizontală şi verticală într-un holding este importantă. Spre exemplu, ca în orice oraş mare, transportul public nu este rentabil însă costurile unui transport public eficient sunt suportate de alte activităţi economice eficiente din cadrul grupului. Totuşi, costurile cu un apartament mediu ca suprafaţă în Viena se ridică în jurul valorii de 150 euro/lună (încălzire, apa, electricitate).”