♦ Un angajat din industria prelucrătoare câştigă aproape 2.700 de lei net pe lună, în creştere cu 54% faţă de acum cinci ani ♦ Angajaţii din rafinării, cei din producţia de tutun şi cei din industria farma sunt cel mai bine plătiţi din sector ♦ Veniturile angajaţilor vor continua să crească, dar cu o condiţie: recalificarea spre joburi mai sofisticate.

Salariul mediu din industria pre­lu­cră­toare, sector care cuprinde, prin­tre al­tele, producţia de com­po­nen­te au­to, fabricarea băuturilor, a ali­men­te­lor sau a tutunului, a ajuns la 2.700 de lei net în 2019, în creştere cu 54% faţă de anul 2015, arată datele Institutului Naţional de Statistică.

Astfel, un angajat din acest sector care concentrează cea mai mare parte a angajaţilor din mediul privat a câştigat anul trecut dublul salariului minim pe economie şi 86% din nivelul salariului mediu net la nivel naţional, potrivit datelor centralizate de ZF.

Ce se va întâmpla în viitor?

„Salariile din industria prelucrătoare vor mai creşte pentru că suntem un stat membru al Uniunii Europene, dar şi datorită faptului că România nu mai este o ţară ieftină şi vom avea nevoie de oameni care sunt mai bine calificaţi. Vor fi creşteri salariale pentru că oamenii vor învăţa, se vor orienta spre joburile white collar. Cererea va fi tot mai mare în zona aceasta. Fir­mele de automotive nu mai anunţă expan­siu­ni ale fabricilor unde produc cablaje, de exem­plu, ci dezvoltă centre de cercetare-dezvol­tare“, a explicat Florin Godean, country ma­nager al fir­mei de recrutare şi închiriere de forţă de mun­că în regim temporar Adecco Româ­nia şi Ungaria.

Chiar dacă salariul mediu din industria pre­lucrătoare a crescut semnificativ în ultimii cinci ani (Ă54%), salariul mediu a crescut cu un ritm mai accelerat (Ă68% în pe­rioada 2015-2019, până la 3.099 de lei net pe lună). Majorările de sa­larii din sectorul bugetar, creş­terea salariului minim, dar şi unele majo­rări de salarii din sectoare cu deficit acut de candidaţi au fost principalii factori care au condus la obţi­nerea unor venituri mai mari de către angajaţi.

Viitorul îl reprezintă cen­trele acestea de cer­cetare şi dez­voltare sau o zonă de blue collar care este mult mai tehno­logi­za­tă. Fabricile vor cum­­păra din ce în ce mai multe echi­pamente, teh­­no­lo­gii noi, iar oa­menii va trebui să se re­ca­li­­fice. Creşteri sa­lariale vor fi în toate sectoarele din in­dus­­tria prelu­cră­toa­re, a mai spus Florin Godean.

Cele mai mari salarii din sectorul indus­triei prelu­cră­toare sunt obţinute de angajaţii din ra­fi­nării (salariul mediu din fabricarea pro­du­selor de cocserie şi a produselor obţi­nute din prelu­cra­rea ţiţeiului a fost de peste 6.100 de lei net în 2019, în creştere cu 40% faţă de anul 2015). În topul celor mai bine plătiţi salariaţi din acest sec­tor se mai află angajaţii din produc­ţia de tutun (cu salarii de peste 4.900 de lei net în 2019), din sectorul farma­ceu­tic (3.600 de lei net pe lună), din producţia de componente pen­tru in­dustria auto (3.600 de lei net pe lună) şi din in­dustria metalurgică (peste 3.500 de lei net pe lună).

În schimb, cele mai mici salarii din sub­sec­toa­rele industriei prelucrătoare sunt în indus­tria textilă (circa 1.800 de lei net pe lună în 2019), fabricarea mobilei şi a încălţămintei (circa 2.000 de lei net pe lună) şi în industria ali­mentară (2.100 de lei net pe lună).

„În general, industria prelucrătoare este cea mai afectată de schimbările de la nivel glo­bal pen­tru că este compusă cu prepon­derenţă de com­panii manufacturiere, cu un grad mic de teh­nologizare. Presiunea creşterii salariale, fie că este vorba de salariul minim, fie că este vor­ba de presiunea din partea angajaţilor, duce la ero­­darea profitabilităţii companiilor din in­dus­tria prelucrătoare“, a mai spus Florin Godean.

Salariile în creştere, dar şi lipsa de candi­daţi de pe piaţă au condus la închiderea unor fa­brici din industria prelucrătoare în ultimii ani. Chiar în acest an, începând cu luna aprilie, grupul ger­man Ara Shoes, responsabil de 5% din expor­tul de pantofi din România, îşi re­struc­turează ac­tivitatea din fabricile din Sălaj şi din Bihor. Tot în ultimul an şi producătorii el­veţieni de pan­tofi Rieker au închis ambele fabrici locale care angajau 700 de oameni. Şi nu numai indus­tria textilă pleacă din Ro­mâ­nia. În 2018 au înce­put să îşi restructu­reze activitatea şi produ­că­torii de componente auto. De exemplu, pro­du­cătorul de cablaje auto SEWS România a închis fa­brica cu 1.000 de angajaţi din Orăştie (jud. Hune­doara), iar Delphi Packard a închis fa­brica cu 700 de angajaţi din oraşul Moldova Nouă (jud. Caraş-Severin).

„Companiile care produc bunuri cu o va­loare adăugată redusă nu pot rezista presiu­nilor din partea clienţilor şi din partea angaja­ţilor. Ele pot creşte salariile până la un anumit punct sau se teh­nologizează. Este normal ca organi­za­ţiile aces­tea să nu mai angajeze oameni“, a mai spus Godean.

Cele mai mari creşteri salariale din ultimii cinci ani din industria prelucrătoare, cuprinse între 60% şi 75%, au fost efectuate în producţia de adezivi, industria alimentară, industria lem­nu­lui, construcţii metalice şi fabricarea de anvelope.

„Salariile din industrie vor creşte indu­bi­tabil, însă angajaţii se vor duce spre alte dome­nii de activitate, în funcţie de pregătirea lor. Oamenii trebuie să se recalifice profe­sional, iar per­soanele necalificate, care sunt în număr des­tul de mare, se vor duce spre industrii care func­ţio­nează mai bine, cum ar fi gig economy, de tip Uber sau al companiilor de livrări de mân­care. Această gig economy este o com­po­nentă im­por­­tantă în angajarea persoanelor fără califi­cări. Aceasta va fi zona spre care se vor reorienta“, a concluzionat Godean.