♦ Relocarea oamenilor din regiunea Moldovei în Transilvania, importul de personal asiatic, angajarea deţinuţilor sau aducerea muncitorilor din satele aflate zeci de kilometri distanţă au fost soluţiile găsite de angajatorii din industrie la deficitul de personal ♦ Măsurile pompieristice au rezolvat problema angajatorilor, dar doar pe termen scurt ♦ Cum arată viitorul pieţei muncii?

Piaţa muncii din România, care are circa 5 milioane de salariaţi la o populaţie de 19 milioane de persoane, va avea un deficit de peste 1 milion de angajaţi până în 2021, arată un studiu al firmei de audit şi consultanţă PwC.

În ultimii ani, România a continuat să piardă sute de mii de români apţi de muncă prin migraţia externă, iar angajatorii au în­cer­cat să găsească soluţii pentru această pro­blemă prin diverse metode. Companiile din industrie au fost cel mai grav afectate, deoare­ce au nevoie de meseriaşi pentru a-şi putea onora comenzile primite de la clienţii mari din străinătate.

„Deficitul de personal din industrie are pe deoparte o componentă numerică, bine cu­nos­cută, dar şi o componentă de formare profe­sională. Lipsesc muncitorii calificaţi, mai ales în zonele în care industria s-a dezvoltat accele­rat. Pe de altă parte, această problematică nu este unică în România şi poate fi întâlnită şi în alte ţări din zona noastră, ţări care s-au confruntat cu emigraţia masivă. Problema nu poate fi rezolvată de azi pe mâine şi nici din pix. Sunt soluţii care trebuie gândite în comun, între autorităţi publice şi locale şi angajatori. Rezultatele s-ar putea vedea în câţiva ani“, a explicat Raluca Pîrvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în ma­nage­ment şi resurse umane.

Companiile au fost inventive pentru aco­perirea nevoii de personal.

Prima soluţie a fost asi­gurarea trans­portului angajaţilor aflaţi la câteva zeci sau chiar până la 200 de km distanţă de fabrică, soluţie implementată de mulţi ani încoace. Tot în anii trecuţi angajatorii au început să relocheze, prin firme de închi­riere de forţă de muncă în regim temporar, mii de oameni din satele din Moldova şi din Muntenia în zonele puternic industrializate din centrul şi din vestul ţării. Şi pentru că nu era suficient, unele firme au încheiat contracte de colaborare cu închisorile: în 2018, de exem­plu, peste 2.500 de deţinuţi au desfăşurat acti­vităţi lucrative remunerate, potrivit datelor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

În prezent, la modă este aducerea de mun­citori din state asiatice precum Vietnam, Nepal, Filipine sau Sri Lanka. Numai în 2019 circa 30.000 de străini din state non-UE au primit acordul autorităţilor pentru a putea lucra în România.

„Va trebui să se dezvolte accelerat struc­turi de învăţământ dual, în cooperare cu mediul industrial prezent pe plan local, astfel încât tinerii să înveţe o meserie şi să nu mai fie tentaţi să plece din ţară. De asemenea, anga­jatorii ar putea fi incitaţi fiscal şi sprijiniţi cu ade­vărat, prin simplificarea procedurilor lega­le, ca să poată angaja persoane inactive (tineri, şomeri vârstnici şi orice altă categorie care se află neocupată)“, a mai spus Raluca Pîrvu.

La nivelul comunităţilor, a adăugat ea, au­to­ri­tăţile locale s-ar putea asocia ori ar pu­tea ac­ce­sa fonduri europene pentru a propune moda­li­tăţi de transport public, la preţ rezo­nabil, pentru cei ce doresc să muncească. În momentul de faţă, locuitorii din mediul rural au foarte puţine posibilităţi de deplasare către zonele urbane mai industrializate. Doar marii angajatori îşi pot permite să finanţeze rute de transport pentru muncitori, a spus Raluca Pîrvu.

Aducerea de forţă de muncă non-comuni­tară reprezintă doar o parte a rezolvării defici­tului de forţă de muncă, câtă vreme românii din străinătate nu vor fi tentaţi să revină.

Este o soluţie pe termen scurt şi mediu, cu costuri mari pentru angajatori. Pe termen mediu, s-ar putea să observăm că nici comu­ni­tăţile mai mici nu sunt pregătite să primească imigranţi fără o grijă prealabilă pentru buna lor integrare, aşa cum s-a întâmplat la Ditrău, a mai spus Raluca Pîrvu.

Anul acesta, în comuna Ditrău din judeţul Harghita, localnicii s-au revoltat pentru că proprietarul unei brutării din comună a angajat doi oameni din Sri Lanka pe fondul lipsei de candidaţi, oamenii insistând că nu vor imigranţi în satul lor.

În 2019, numărul de avize de muncă emise de Inspectoratul General pentru Imigrări a fost de aproape 30.000, aproape triplu faţă de anul 2018, aceştia fiind muncitorii din afara spaţiului european au primit aprobarea de a lucra pe teritoriul României.

Cota de imigranţi care au voie să lucreze în România a crescut semnificativ în ultimii ani.

Dacă acum 5 ani companiile puteau aduce maximum 5.000 de muncitori pe an din state non-UE, în prezent numărul maxim de persoane din state non-UE care pot veni să lucreze în România este de 30.000 pe an.

Observăm că, din nou, autorităţile publice naţionale se spală pe mâini de problemă, pre­feră să se limiteze la a autoriza un număr de persoane străine să lucreze, fără însă a gândi politici de acompaniere a românilor ce ar vrea să se întoarcă acasă de exemplu, a adăugat Raluca Pîrvu.

Companiile tot anunţă procese de auto­ma­tizare, iar unele se petrec deja. Acest lucru înseamnă că numărul de locuri de muncă noi va stagna, chiar dacă vor fi în continuare joburi vacante, datorită ratei mari de plecare a lucrătorilor angajaţi.

Tipologia locurilor de muncă va evolua în următorii 5 ani, vom trece probabil de la un număr mare de locuri de muncă necalificate către un număr mai mic de joburi presu­pu­nând operarea maşinilor cu comandă nume­rică. De unde şi nevoia adaptării pregătirii persoanelor disponibile în piaţa muncii, a mai spus Raluca Pîrvu..