Motivul e simplu - recuperarea ambelor furii ar fi profitabilă electoral pentru PSD, respectiv PMP, ştiind că de atunci încoace, atât PSD, cât şi Traian Băsescu şi-au pierdut inevitabil din popularitate, iar numărul celor indecişi în perspectiva prezidenţialelor justifică orice încercare de remobilizare la vot cu vechile arme valabile la momentul 2012.

Premierul Victor Ponta nu doar că s-a ţinut de data simbolică de 29 iulie ca să-şi lanseze candidatura la preşedinţie, deşi inundaţiile catastrofale din Oltenia şi Muntenia ar fi făcut pe oricine altcineva să amâne momentul festiv, dar a şi emis perla "Dacă azi, la doi ani după referendum, constatăm că doi ani din viaţa acestei ţări au fost pierduţi, vă cer să fiţi alături de mine ca următorii zece ani să fie schimbarea", la doar câteva zile după ce se ostenise să prezinte ultimii doi ani drept limanul economic paradisiac după dezastruoasa guvernare PDL-Băsescu.

De partea cealaltă, candidatul PMP la preşedinţie, Cristian Diaconescu, a înaintat Parchetului o sesizare de fapte de abuz în serviciu comise de liderii USL în 2012 în contextul suspendării preşedintelui Băsescu, iar politicienii care vizează categoria "electoratului justiţiar" al dreptei (Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu, Monica Macovei, Elena Udrea) continuă să-i înfiereze pe liderii ACL şi pe prezidenţiabilul Klaus Iohannis pentru că nu se dezic de evenimentele din 2012.

Nu că disponibilitatea comică de compromis şi de uitare a trecutului din partea capilor ACL n-ar justifica un apel decent la memorie, numai că nu imperative etice îi animă pe cei ce se întorc obsesiv la 2012, ci perspectiva pierderii singurilor cai de bătaie viabili atât de către un PSD care a prins putere pe seama demonizării lui Băsescu, cât şi de către un PMP care aspiră să prindă putere pe seama demonizării oricui nu e cu Băsescu - cu alte cuvinte, ambele grupări ar fi nevoite să se întoarcă în prezent, adică la ce aşteaptă, fără furie, electoratul în 2014.