În noaptea alegerilor pe care le-a câşti­gat, conservatorul Friedrich Merz, vii­to­rul cancelar al Germaniei, a făcut un ju­ră­mânt în ton cu timpurile de haos geo­politic prin care trece lumea: va întări independenţa Germaniei şi a Europei de SUA. El a reluat astfel promisiunea electorală de a readuce ţării sale rolul de lider politic şi econo­mic al Uniunii Europene, sub conduce­rea sa.

Misiunea lui nu va fi simplă, în primul rând din cauza rezultatului alegerilor parlamentare des­făşurate duminică. Prezenţa la vot record, de peste 80%, i-a adus Alternativei pentru Ger­mania (AfD), un partid considerat de extremă dreapta, un scor de asemenea record, de aproa­pe 21%, faţă de cele peste 28% ale CDU, partidul lui Merz, şi ale formaţiunii partener CSU. AfD a devenit astfel a doua for­ţă politi­că din Germania, cu mult peste social-democraţii (SPD) lui Olaf Scholz, care a condus până acum guvernarea.

Principala trăsătură a ale­geri­lor de duminică este as­cen­siunea extremelor, de dreap­ta şi de stânga, dar şi a ex­tremismului în general. CDU nu are suficiente voturi pentru a forma sin­gur guvernul şi va avea nevoie de par­teneri de coaliţie. Şi guvernarea lui Scholz este una de coaliţie şi a fost instabilă.

De aceea s-a ajuns la alegeri anticipate. Merz a exclus o alianţă cu AfD. Însă promi­siu­nile cu care a câştigat alegerile au o tentă extre­mistă, mai ales în ceea ce priveşte migraţia ile­gală. De altfel, pe această temă CDU şi AfD au colaborat cu succes în trecut în parlament. Alegerile din Germania sunt un exemplu despre cum politicile considerate ex­tre­miste se strecoară în platfor­mele partidelor tradiţionale, aşa cum au arătat şi alegerile parlamentare din Polonia din 2023.

În acest context, observatorii sunt siguri că Merz va duce Germania într-o direcţie diferită de cea a lui Scholz şi poate şi decât cea a An­gelei Merkel, care a condus ţara din partea CDU timp de 16 ani, până în 2021. Chiar des­prin­derea de Merkel l-a adus pe Merz mai aproa­pe de AfD. Despre extremismul german, de dreapta şi de stânga – Die Linke a primit aproape 9% din voturi, asigurându-şi loc în par­lament după o ascensiune cu o viteză record – se spune că s-a hrănit cu frustrările adânci pro­duse de eşecul politicilor migraţioniste, de poli­ti­ca uşilor deschise a lui Merkel, de criza guver­namentală cauzată de partidele tradiţionale, de incertitudinile şi declinul economic prin care ţara trece de cel puţin trei ani şi de îngrijorările legate de securitate, având în vedere războiul din Ucraina.

Pentru că aceste probleme au devenit şi pro­blemele economiilor europene, şi mai ales est-europene, care depind de industria şi con­sumul din Germania, rezultatul alegerilor este important pentru întreaga Europă. La fel şi po­li­ticile prin care Merz vrea să ridice economia şi încrederea germanilor. Analiştii de la Atlantic Council sunt de acord că guvernarea Merz va însemna o Comisie Europeană mai puternică. CDU are o poziţie profund pro-europeană. De asemenea, în politica externă, Merz a indicat că vrea să reseteze relaţiile Germaniei cu Franţa, că va fi mai dur cu Rusia şi China şi că vrea să încheie un acord de comerţ liber cu SUA conduse de Donald Trump.

Însă acest din urmă aspect este complicat de războiul tarifar declanşat de noul lider de la Casa Albă. Cât despre planurile şi reformele sale economice, conservatorul adept al pieţei libere a lăsat o mulţime de indicii de-a lungul timpului. Despre efectele benefice ale reducerii taxelor pentru companii şi ale birocraţiei se poa­te citi în cartea sa din 2008 intitulată „În­drăz­niţi mai mult capitalism“. Merz ştie prea bine ce înseamnă aceste lucruri pentru compa­nii deoa­rece vine din mediul de afaceri.

Reduceri cuprinzătoare ale impozitului pe venit şi profit sunt inima programului său economic, denumit „Agenda 2030“ pentru a face referire la un program de reforme de succes implementat în anii 2000. El a sugerat că va diminua cheltuielile cu serviciile publice, inclusiv prin revizuirea numărului de angajaţi din sector şi a subvenţiilor, pentru a le majora pe cele cu apărarea astfel încât să le aducă la 3% din PIB, „pas cu pas, ajungând mai întâi la 2%“. Despre reducerea taxelor, „pentru toţi“, politicianul a explicat că astfel va fi stimulată creşterea economică şi va încuraja oamenii să-şi ţină averile în Germania în loc să şi le ducă în paradisuri fiscale.

Pe de altă parte, Merz, la fel ca Scholz, a promis că salariul minim va fi majorat la 12 euro, dar numai ca măsură excepţională. Programul economic al conservatorului include reforma ajutoarelor de şomaj, scăderea preţurilor electricităţii şi stimulente fiscale pentru persoanele care ajung la vârsta pensionării însă continuă să muncească. Experţii sunt sceptici că propunerile lui Merz vor aduce creşterea economică de care Germania are nevoie şi atrag atenţia că multe amănunte lipsesc. Iar incertitudinile externe, cum ar fi ameninţările lui Trump cu aplicarea de tarife, cresc.

Dirk Bach, de la institutul economic DIW, a calculat că numai reducerile de taxe propuse vor costa peste 110 miliarde euro, exacerbând o problemă de care Germania se tot loveşte: de unde bani? Astfel de cheltuieli ar necesita ca Germania să modifice frâna datoriilor prevăzută în constituţie. Merz s-a arătat deschis la o astfel de soluţie, deşi partidul său sprijină oficial frâna.

O altă chestiune, emblematică pentru Germania, în care se vede spiritul capitalist al lui Merz – a fost preşedinte în consiliul de supraveghere al subsidiarei germane a colosului de investiţii BlackRock - este transportul feroviar. Liderul CDU a spus că reţeaua feroviară trebuie să rămână în mâinile statului, însă pe piaţă ar putea intra şi concurenţa. Scholz l-a acuzat pe Merz că vrea să demonteze Deutsche Bahn şi să o privatizeze. De asemenea, conservatorul a specificat că nicio companie auto nu este prea mare pentru a eşua şi a exclus orice posibil bailout.