Tot mai mulţi copii din România au nevoie să ajungă la psiholog pentru a diminua impactul problemelor cu care se confruntă şi pentru a se putea dezvolta armonios în continuare, avertizează psihologul Aida Ivan, fondatorul clinicii Living Psychology.

Cu ocazia Zilei Copilului, specialistul trage un semnal de alarmă privind necesitatea unor programe de educaţie şi de încurajare a părinţilor să apeleze la psiholog pentru ei şi copiii lor.

În România, nu doar un număr redus de adulţi apelează la psihoterapie pentru rezolvarea problemelor şi traumelor emoţionale, ci şi numărul copiilor este redus, cu toate că există o tendinţă alarmată în rândul lor: tot mai mulţi copii suferă de anxietate şi depresie încă de la o vârstă foarte fragedă. Principalele cauze sunt influenţa emoţională a părinţilor şi expunerea prelungită la social media. Aceste platforme pot crea aşteptări nerealiste şi pot accentua sentimentul de inadecvare şi izolare.

„Este importat ca părinţii să îi ducă pe copii la psiholog - mersul la psiholog nu se face pentru că avem de a face cu durere, boli, patologii, ci cu dezvoltarea personală. Cu cât copiii merg de mici la psiholog, fie duşi de părinţi, fie prin intermediul şcolii, de fapt şi de drept îi învaţă un anumit mod de a funcţiona mai departe în viaţă, îi învaţă să îşi pună întrebări, să găsească răspunsuri, să se uite la lucruri din diverse şi mai multe perspective. Este destul de greu pentru părinţi să facă toate aceste joburi. Şi atunci psihologul este un suport nu doar la urgenţe sau cand sunt probleme grave, cum sunt tulburările de învăţare, autism, ADHD care este din ce în ce mai des întâlnit sub forma de deficit de atenţie”, explică psihologul.

Specialiştii recomandă ca părinţii să meargă cu copiii la psiholog la primele semne observate - de exemplu tristeţe, scăderea performanţei la grădiniţă sau la şcoală sau izolarea. Mai mult, din cauza consumului excesiv de social media, vârsta la care apare depresia a început să fie tot mai mică. Anxietatea apare de la 5 ani, existând copii cu anxietate mărită de la 5 ani.

„Nu este o ruşine că un copil are depresie sau anxietate. Nu trebuie să considerăm că un copil nu poate face depresie sau anxietate sau că nu poate avea atacuri de panică doar pentru că e copil. Ar trebui să înţelegem că, de fapt, ceea ce simt părinţii simt şi copiii şi ei integrează emoţii, sentimente şi patternuri de gândire şi de comportament. Internalizează limitări, sentimente de neputinţă, aşa cum integrează valori, curaj, onestitate, absolut totul se internalizează de la părinţi la copii”, adaugă Aida Ivan.

Atunci când trec printr-o perioadă mai dificilă, părinţii tind să creadă că pot ascunde suferinţa lor şi că pot juca un rol, forţându-se să fie veseli pentru ca cei mici să nu îşi dea seama. Dar în realitate copiii nu pot fi păcăliţi.

„Copiii simt, li se transmite emoţional ceea ce trăiesc părinţii. Emoţional, cordonul ombilical nu dispare niciodată. La nivel emoţional, legătura dintre copil şi mamă în special este fantastică, este pe viaţă, chiar dacă se află fiecare şi la 10.000 km distanţă. Mai ales acolo unde a fost un ataşament sănătos, această legătură emoţională rămâne pentru totdeauna”, mai spune psihologul.

„Dacă părinţii trec printr-o perioadă stresantă, nu ar fi rău să îl ducă pe copil să vorbească cu un psiholog, pentru că este posibil ca stresul să fi ajuns la el. Dacă doresc să facă un cadou copilului, e important să găsească un psiholog bun, care să se priceapă să vorbească cu copiii, care să nu pună etichete sau diagnostice, care să conducă copilul pe un drum de autocunoaştere şi de dezvoltare, să contribuie practic la dezvoltarea lui armonioasă prin îndrumare, corectare şi educare, mai ales că pentru copii se face de fapt psihoeducaţie. Cu cât se întâmplă mai devreme, cu atât viaţa îi va fi mai uşoară, pentru că va şti să se raporteze tot timpul la diverse situaţii astfel încât să aibă un beneficiu din tot, să nu se blocheze şi orice obstacol care îi apare în cale să fie doar o lecţie, un alt lucru pe care l-a avut de învăţat”, adaugă specialistul.

Totuşi, în ultimii ani, unii părinţi îşi trimit copiii la psiholog, inclusiv pentru antrenament pentru creier prin neurofeedback, în special în cazuri de ADHD, autism, depresie sau anxietate.

Antrenamentul creierului începe cu o şedinţă de evaluare clinică, apoi o alta în care se realizeaza scanarea (maparea) creierului pentru a analiza starea în care se află acesta şi a depista diverse limitări. Antrenarea creierului este un proces care se desfăşoară pe parcursul a 20 de şedinţe, pe o perioadă de 10-12 săptămâni.

Prin scanarea şi analizarea creierului, specialiştii depistează ce nu funcţionează aşa cum ar trebui. Acolo unde, de exemplu, ar trebui să fie o activitate electrică mai joasă, poate să fie prea înaltă, care înseamnă o serie de neregularităţi. Prin antrenamentul de neurofeedback pot fi ajutate zonele afectate sau cele alăturate.

În antrenamentul creierului prin metoda neurofeedback este folosită tehnologia, care implică un sistem complex de scanare a creierului şi de refacere a acestuia, bazat pe un set de fire conectate pe cutia craniană şi un soft care receptează informaţii transmise prin firele conectate de la creier. În acest sistem este integrat şi un program pe calculator care înregistrează şi interpretează în timp real starea activităţii din creier.