Ani de zile, cu toţii am visat să lucrăm ca un corporatist undeva într-un oraş mare din această lume. Întrebarea este dacă acum mai are sens/rost, având în vedere reducerea decalajului faţă de Uniunea Europeană înregistrat de România. FMI spune că România este ţara care a avut cea mai spectaculoasă recuperare faţă de Uniunea Europeană: dacă în 2007, la aderarea noastră la UE, eram la 34% din media europeană, în 2022 am ajuns la 71% faţă de media europeană. Datele arată că zona Bucureşti-Ilfov este chiar peste media Uniunii Europene.

Dacă ne uităm la un caz concret, putem trage concluzia că este mai bine să fii corporatist în Bucureşti decât la Roma, de exemplu. Cineva câştiga în Bucureşti, corporatist, 1.500 de euro pe lună net. S-a dus la Roma, unde a primit o ofertă cam pe aceeaşi poziţie, unde câştigă 2.000 de euro net pe lună. În Roma, conform datelor statistice de pe site-urile de profil, salariul mediu este de 1.450 de euro pe lună, adică corporatistul meu câştigă peste 30% faţă de salariul mediu. În Bucureşti salariul mediu este de 1.000 de euro, deci aici câştiga 50% peste salariul mediu.

În Roma nu te poţi apropia să cumperi un apartament, aşa că a trebuit să stea cu chirie, iar cea mai bună ofertă pe care a găsit-o pentru o garsonieră într-o zonă semi-semicentrală a fost de 800 de euro (apropo de asta, capitala Itaiei este considerată una dintre cele mai scumpe zone din lume ca raport între chirie şi salariu).  În România plătea 300 de euro rată la bancă pentru un apartament. Deci după ce scădem chiria, respectiv rata bancară, vedem că salariile s-au egalizat - 1.200 de euro la Roma şi 1.200 de euro în România.

De aici urmează diferenţele. Conform site-urilor italiene, costul de trai în Roma este de 780 de euro pe lună, iar în Bucureşti ar fi un cost de trai de 400 de euro pe lună. În Roma transportul – metrou şi autobuz – te costă 100 de euro pe lună, în timp ce în Bucureşti te costă 35 de euro (160 de lei). Dacă ieşi la o trattoria, diferenţele sunt destul de mari: în Roma o pizza margherita este 9 euro, în timp ce în Bucureşti este 33 de lei, adică 6,6 euro; o porţie de spaghetti carbonara în Roma, de care mănâncă foarte mult italienii, are un preţ de 12 euro (bineînţeles, poţi să găseşti şi la 9-10 euro), în timp ce în Bucureşti are un preţ de 36 de lei, adică 7,3 euro; un risotto la Roma costă 18 euro, în timp ce la Bucureşti este 43 de lei, adică 8,6 euro; o porţie de lasagna în capitala Italiei este 14 euro, iar la Bucureşti este 39 de lei, adică 7,8 euro; o pizza prosciutto crudo este la Roma 13 euro, iar la Bucureşti 36 de lei, adică 7,3 euro.

Dacă tragem linie, vedem că preţurile la o trattorie echivalentă din Roma versus una din Bucureşti sunt cu 50-70% mai mari. Singura diferenţă este la espresso, care la Roma este de 1,25 euro, în timp ce la noi este între 1,8 şi 2 euro. Bineînţeles, espresso-ul de la Roma este de departe mai bun decât cel de la Bucureşti. Bineînţeles că nu ai bani să mergi în fiecare zi la trattorie. La supermarket diferenţele nu sunt atât de mari - pe acelaşi Carrefour Express de la Roma versus unul de la Bucureşti preţurile ar fi cu 20% mai mari. 

La haine, în perioada de reduceri, ca acum, preţurile ar fi cam aceleaşi în cele două capitale, cu diferenţa că la Roma varietatea este mult mai mare, în timp ce la Bucureşti oferta este limitată. Aici mă refer în general la produsele din malluri. Bineînţeles că Bucureştiul nu se poate compara cu Roma din punctul de vedere al ofertei culturale sau al unei anumite stări de bine, că locuieşti şi munceşti într-un mare oraş european. Dar la un moment dat şi aceste lucruri dispar şi se trage linie: unde este mai bine să fii corporatist, unde este mai rentabil, unde îţi rămân mai mulţi bani la finalul lunii?  Iar pe acest exemplu este mai bine să fii corporatist la Bucureşti decât la Roma. Acesta este doar un exemplu simplist, pe un caz concret. Dacă mai aveţi alte exemple, sunt binevenite. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)