Când dobânzile oficiale cresc, după cum au făcut-o fără încetare în ultimul an, debitorii sunt în mod tipic penalizaţi mult mai rapid decât sunt răsplătiţi cei care economisesc, acest lucru ducând la acuzaţii de urmărire a profitului la adresa băncilor. În mod excepţional, guvernele se folo­sesc de forţe ale pieţei mai degrabă decât de reglementare pentru a forţa instituţiile financiare să-şi crească dobânzile la depozite, scrie Marcus Ashworth, editorialist la Bloomberg.

În Marea Britanie, National Sa­vings & Investments, banca de eco­no­mii deţinută de stat, oferă instru­mente de economisire de retail pe un an cu dobândă de 6,2%, cea mai ridicată de când instituţia a preluat programele de economisire garanta­te de guvern în 2008. Dobânda este peste cea de 6% oferită de unele bănci comerciale mai mici, iar obli­gaţiunile sunt garantate de guvern.

Belgia a vândut la rândul său titluri similare dar pe termen mai lung în acest an, premierul ţării Ale­xander De Cross declarând că băn­cile ţării vor fi forţate să „lupte din nou“ pentru deponenţi. Italia oferă de asemenea de multă vreme o gamă largă de obligaţiuni guvernamentale atractive investitorilor individuali.

Acest tip de strategie a guver­nu­lui ar putea prinde, în opinia edito­rialistului Bloomberg.

Mesajul este: investiţi la stat şi veţi primi dobânzi preferenţiale pen­tru mai mult. Astfel de mişcări din partea guvernelor vor provoca fără îndoială nemulţumire în industria financiară.

Cum pot fi băncile încurajate să acţioneze corect când consumatorii se confruntă cu preţuri mult mai mari este o problemă la nivel euro­pean. Nu există o soluţie simplă, însă puţină concurenţă sănătoasă poate face mult bine, crede Marcus Ashworth.

Băncile din întreaga lume resimt presiuni în creştere să-şi transfere mai departe către clienţi dobânzile mai mari, însă băncile de pe pieţele mai puţin competitive s-au dovedit a fi mai puţin generoase decât altele, relevă o analiză S&P citată de Financial Times.

Comparând pieţele după procentul din majorările de dobânzi oficiale pe care băncile îl trec mai departe la depozite reiese că clienţii din ţările care au început să crească dobânzile mai devreme au avut cel mai mult de câştigat până acum.

În topul S&P pe primele poziţii după această măsurătoare se află UK, Luxemburg, Franţa, Austria, Olanda.

Băncile din Franţa sunt printre cele mai dispuse să împartă creşterile de dobânzi cu clienţii. Un factor cheie are legătură cu popularitatea Livret A, un cont de economii cu o vechime de 200 de ani menit să ajute la refacerea finanţelor publice ale ţării după războaiele lui Napoleon Bonaparte.

Ţările cele mai afectate de criza din zona euro şi unde sectorul a fost forţat să se consolideze, ca Irlanda, Spania, Grecia şi Italia, se dovedesc mult mai puţin dispuse să transfere creşterile de dobânzi către clienţi.