Elevii români ajung de multe ori să ia în calcul ideea de a studia la unversităţile din străinătate după finalizarea liceului şi ajung chiar să ia decizia de a pleca din ţară fără să fi avut vreodată un contact real cu universităţile româneşti şi cu ce le pot oferi acestea.

„Sunt oameni de 17-18 ani care pleacă din această ţară fără să fi pus piciorul vreodată într-o universitate românească. (...) În momentul în care ai 18 ani să pleci din ţară e o formă de validare pe care, îmi pare rău să o spun, mulţi dintre profesorii de liceu o încurajează, în lipsa unei decizii raţionale”, a explicat Răzvan Rughiniş, profesor la Universitatea Naţională de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti.

Un procent de 23% dintre tinerii români plănuiesc să se mute în altă ţară în următorii trei ani, după cum arată datele dintr-un studiu publicat recent de Eurofound - Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă.

Decizia de a pleca din ţară la 18 ani poate fi una impulsivă în lipsa unor informaţii concrete cu privire la ce are de oferit sistemul de învăţământ românesc în raport cu cel european. România stă mai bine decât Occidentul, cel puţin din perspectiva învăţământului tehnic.  

„Dacă vrei să faci inginerie, ingineria este despre laboratoare, despre experienţă practică. Uită-te câte ore de laborator sunt în curriculum, uită-te care este dimensiunea formaţiilor de lucru. Pe metrici concrete, învăţământul românesc stă extraordinar de bine, mult peste toate ofertele europene. Este un lucru pe care nu reuşim să îl transmitem, pentru că am căzut victima acestei mentalităţi, că la noi s-au strâns toate nenorocirile”.

Astfel, principala competiţie a universităţilor româneşti nu sunt celelalte universităţi din România, ci imaginea adesea exagerată a învăţământului european şi internaţional.

Răzvan Rughiniş este profesor de securitate cibernetică la Politehnica Bucureşti, iar în 2013 a înfiinţat programul Innovation Labs alături de antreprenorul Andrei Pitiş. El a fost prezent la conferinţa ZF Reindustrializarea României 2024, în panelul „Cum îşi pregăteşte România specialiştii pentru industria viitorului?”

Rughiniş a oferit în cadrul panelului şi un exemplu personal, întrucât propriul său fiu a terminat liceul recent şi s-a aflat în faţa deciziei de a studia în România sau de a pleca peste graniţă. În urma aprofundării subiectului, el a decis să rămână în ţară.

„Ca părinte, prima mea preocupare a fost să-mi sprijin propriul copil să ia o decizie informată. (...) Am avut răbdare în primul rând să îl ascult, să îmi dau seama că era mai degrabă o decizie luată pe baza grupului de prieteni şi să încerc să îl aduc dintr-un spaţiu emoţional de tipul <<vreau să plec>> înspre o decizie raţională”.

Imaginea adesea exagerată a învăţământului european şi international, aşa cum o numeşte Rughiniş, se suprapune peste o imagine negativă pe care au o tinerii din România, uneori din lipsă de documentare. După ce a discutat într-o pauză cu unul dintre studenţii de anul 3, profesorul i-a îndemnat pe toţi colegii săi să scrie pe tablă afirmaţii despre economia României.

„Am scris pe tablă undeva la 50 de afirmaţii în 45 de minute. Din cele 50 de afirmaţii, doar două erau adevărate. Niciunul dintre studenţii mei nu cunoaşte creşterea extraordinară a economiei României”.