Ministerul Sanatatii aloca anual 112 milioane de lei pentru programul national de transplant, suma pe care Luscalov o considera "acceptabila". Problemele se tin insa lant. Romania raporteaza doar trei-patru donatori la un milion de locuitori anual, fata de o medie a Uniunii Europene de 15-20 sau fata de situatia din state ca Spania si Portugalia, unde exista chiar si 40. Explicatiile sunt simple. Cat timp nu sunt platiti, medicii nu anunta cazurile pacientilor aflati in moarte cerebrala, mai ales ca efortul in pregatirea acestei categorii de donatori dureaza chiar si 24-48 de ore. Or, medicul vorbeste despre sistarea platii orelor suplimentare pentru personalul care se ocupa de cazurile pacientilor aflati in moarte cerebrala, ceea ce are efecte nocive pe termen lung. Pe de alta parte, exista doar sapte-opt coordonatori de transplant la nivelul intregii tari, adica specialisti ce se ocupa strict de asemenea cazuri si pe care le raporteaza la Agentia Nationala. Nu mai e de mirare ca diferenta dintre cerere si oferta de organe creste, iar in unele cazuri cererea e de cinci ori mai mare.

Profesorul Irinel Popescu, medicul care se ocupa de transplant hepatic la Spitalul Fundeni, adauga ca romanul mediu e "un habotnic", caracterizat de o falsa pudoare, asa incat deseori ii ajunge la urechi ideea ca mortul "nu se atinge".

"Faptul ca jumatate dintre cei care refuza nu stiu nici macar de ce o fac arata ignoranta ce a cuprins un intreg sistem si cum toate ideile se iau si se digera ad literam."

Intrebat care e situatia in prezent in ce priveste numarul de solicitari pentru transplant si baza de organe disponibile, profesorul Irinel Popescu descrie peisajul cat se poate de simplu: "Daca ai bani, se face, daca nu ai bani, te descurci fara". In viziunea medicului, sistemul este "varza", mai ales cand e vorba de a refuza binele apropiatilor, fara sa fie implicati bani. Iar mentalitatile pot fi schimbate doar daca cetatenii ar fi sensibilizati: "Poate cand vezi ca unui copil i se refuza dreptul la viata din lipsa unor organe care i-ar putea fi transplantate, romanul va intelege ca parte din mentalitatile impamantenite nu sunt dintre cele mai bune".
Cert e ca, mai mult sau mai putin contestata, inscrierea acordului de donare pe cardurile de sanatate nu isi va face simtita efectele atat timp cat resursele puse la dispozitia transplantului, atat pentru plata medicilor, cat si pentru informare, sunt limitate. Sau, dupa cum spune seful Colegiului Medicilor, "mai intai sa avem buget si apoi sa ne ocupam de detalii".