Fondatorii de start-up-uri s-au trezit la o nouă realitate în 2023: banii pare că s-au evaporat, iar investitorii care altă dată erau deschişi la nou şi chiar la un anume grad de risc stau pe cash şi refuză pe bandă rulantă propunere după propunere. Şi nu este doar o percepţie - un prim raport, realizat de organizaţia Activize, arată că fondatorii nu se plâng degeaba: finanţările pentru start-up-uri din primul semestru din acest an au scăzut cu 42%, la o modestă sumă de 37 de milioane de euro.

Totul e îngheţat, blocat. Am nevoie de 200.000 de euro pentru a lansa efectiv proiectul la care lucrez de câţiva ani şi lucrurile nu avansează. E frustrant!” Fondatorul start-up-ului cu care stau de vorbă a băut, probabil, în ultimele luni, zeci sau poate chiar sute de cafele,  limonade şi sticle de apă prin toate colţurile Bucureştiului cu toţi investitorii care măcar au rămas deschişi la discuţii, chiar dacă au buzunarele „lipite”. Cu investiţii semnificative până acum în proiect, fondatorul acestui start-up, al cărui nume e puţin relevant în acest context, aşa că va rămâne anonim, ştie cum arată agenda lui pentru perioada următoare: întâlniri şi pitch-uri peste pitch-uri, până reuşeşte să meargă mai departe. Dar nu doar fondatorii start-up-urilor care nu şi-au lansat operaţiunile sunt în căutare de bani. Cam toată lumea din „ecosistem” caută bani acum. Sunt în biroul unui discret şef al unui family office din Bucureşti, cu tranzacţii care însumează câteva milioane de euro. „Toate start-up-urile în care am investit până acum m-au căutat să le dau bani. De unde să le dau? Eu pun doar tichete mici”, ridică din umeri interlocutorul meu. „Dar toată lumea caută bani acum, toată lumea”, insistă el. Despre această nouă realitate nu se vorbeşte doar aşa, off the record. La finele lunii august, pe scena ZF IT Generation Summit - un eveniment anual organizat în completarea emisiunii cu acelaşi nume dedicată de ZF viitorilor milionari din IT, adică fondatorilor de start-up-uri tech - Vlad Cazan, cofondator al Kfactory, un start-up care a creat o platformă de automatizare a proceselor de business în producţie punea un diagnostic noii realităţi din discuţia cu fondurile de investiţii. „A luat sfârşit era în care se puteau lua investiţii doar pe un PowerPoint şi pe o putere de persuasiune foarte bună.” Pe scena aceluiaşi eveniment, Ionuţ Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR şi director de marketing al BCR - cu o bună vizibilitate deci asupra situaţiei, din perspective diferite - a descris nu mai puţin plastic, şi exact, care e situaţia: „Se retrage marea şi vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în pieţele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat şi începe discuţia despre produs şi clienţi. În corporaţii a început să doară. În momentul acesta este clar, ori ai soluţiile bune înaintea pieţei, ori nu le ai. Resursele sunt mai puţine, banii sunt mai puţini, oamenii sunt mai puţini.” Dar chiar este cu adevărat piaţa de finanţări blocată, atunci când vedem şi runde record precum cea de 35 de milioane de dolari luată de FlowX.AI sau cele 10 mil. euro luate de Digitail, sau runda de aproape 3 milioane de euro a Kubeark, sau cei 5,5 mil. euro de la Veridion? Un semn de întrebare suplimentar vine şi dintr-o scurtă discuţie, rămasă off the record, avută ca parte a documentării pentru acest text cu o persoană puternic implicată în peisajul de investiţii, care într-o scurtă pauză în seria lui nesfârşită de întâlniri a ţinut (doar) să-mi pună sub semnul întrebării ideea materialului. „Dacă există încredere în echipa de fondatori,  nu doar că sunt bani: curg în valuri. Dar trebuie să existe încredere! Şi aceasta este poate o marfă şi mai rară decât cash-ul în această perioadă”, mi-a spus el. Iar realitatea este că, într-un fel, toţi cei citaţi în material au dreptate. Finanţările nu au dispărut, ba chiar unele sunt cu sume record. Totuşi, numărul lor pare a fi mai mic.

Dincolo de percepţii şi ce se discută la cafea sau limonadă în localurile hip din Bucureşti, un raport realizat de Activize, o organizaţie care monitorizează de ani de zile tranzacţiile de pe piaţa locală, confirmă scăderea, deloc mică: dând la o parte recordurile - şi nu pentru că sunt runde record, ci pentru că banii vin în proporţie covârşitoare din afara României, iar unele dintre companii s-au mutat practic în alte jurisdicţii, valoarea finanţărilor pentru start-up-uri a scăzut în primul semestru din acest an cu 42%, la 37,1 mil. euro, de la 64,5 mil. euro, în primul semestru din 2022. „Datele arată o schimbare importantă în peisajul investiţiilor, cu investitori care adoptă o abordare mai selectivă. Suma totală a investiţiilor a înregistrat o scădere semnificativă, rămânând totuşi o sumă care este disponibilă pentru start-up-uri promiţătoare”, conform raportului Activize, semnat de Andreea Erdo. Cele 37 de milioane de euro au fost împărţite între 29 de tranzacţii, conform sursei citate. Provocările sunt reale şi nu se rezumă doar la cauze economice, spune şi Bogdan Almaşi, cofondator şi CEO al Assetto, o platformă de investiţii alternative în imobiliare, care e în discuţii pentru a ridica o rundă de finanţare, deci resimte din plin toate mişcările din piaţă. „Să fii fondator de start-up în România care caută investitori pentru proiectul său în 2023 este o aventură în adevăratul sens al cuvântului. Fiind o perioadă cu dobânzi ridicate pe pieţele financiare, cash-ul a devenit o marfă scumpă. Doar că preţul banilor este unul care are o componentă subiectivă foarte mare. La toate acestea se adaugă faptul că în România capitalul este concentrat la o categorie de investitori aflaţi, în cele mai multe cazuri, la prima generaţie de oameni înstăriţi, cei mai mulţi dintre ei fiind autodidacţi şi cu capitaluri acumulate în perioade de creştere economică accelerată, perioade în care valoarea adaugată şi profiturile s-au generat aproape din orice şi oricum. Din păcate nu avem o cultură a investiţiilor pe termen mediu şi lung, a investiţiilor sustenabile şi în afaceri cu potenţial ridicat de impact atât economic, cât şi social”. De asemenea, spune Almaşi, de multe ori fondatorii de start-up-uri sunt priviţi cu neîncredere de unii investitori. „Pentru că istoria capitalismului românesc a fost brutal întreruptă 50 de ani de comunism, nu am avut o perioadă continuă şi îndelungată de acumulare de experienţă de business şi investiţii. Acest lucru se simte în lipsa de viziune a investitorilor români, în felul în care aceştia evaluează doar active, fluxuri de venituri, dar nu au capacitatea de a simţi şi de a evalua corect potenţialul de creştere al unui start-up. La cele de mai sus mai adăugăm şi lipsa de alfabetizare tehnologică a multor români care dispun de capital şi care privesc start-up-urile tech precum nişte ciudăţenii supraevaluate ale unor puşti inadaptaţi care nu vor să lucreze într-o multinaţională şi se încăpăţânează să schimbe lumea cu proiectele lor. <<Un moft!>>. (...) În concluzie, ar fi minunat dacă românii la care s-au concentrat cele mai mari volume de capital în aceşti 34 de ani de capitalism ar reuşi să îşi lărgească orizonturile, să privească mai mult la comportamentul investiţional al omologilor lor din vestul Europei şi ar înţelege că există profituri mult mai mari care pot fi obţinute chiar şi în afara afacerilor de tip <<brick and mortar>>. Inovaţia încă nu atrage capital în România pentru că pentru investitorii români inovaţia este o zonă necunoscută, iar necunoscutul sperie.” Liviu Huluţă, CEO al INKI.TECH, start-up care a dezvoltat un serviciu de închiriere de dispozitive precum laptopuri, tablete şi telefoane, exclusiv pentru companii, confirmă şi el dificultăţile din piaţă, adăugând însă că probleme au şi fondurile de investiţii, care la rândul lor au nevoie de bani. „Start-up-urile au mari probleme în a ridica runde noi de la fondurile de capital de risc (venture capital - VC), anumite tipuri de investiţii aproape au dispărut, iar rundele de finanţare de tip serie B şi C sunt la un minim istoric oriunde pe glob. Problema nu este neapărat a fondurilor. Fondurile ele însele au mari probleme în a atrage capital de la investitori. Investitorii în fonduri de tip VC se numesc LP (limited partners), aceştia din urmă fiind foarte precauţi în această perioadă şi evitând astfel să facă mişcări. Contextul actual este marcat de rate crescute ale dobânzilor. Acest instrument este considerat din nou foarte atractiv. E şi normal ca un deţinător de capital să se gândească că e foarte safe să primească 5% dobândă la dolari sau euro, comparativ cu o investiţie într-un fond de VC. Mai mult, imprevizibilitatea este dictată de faptul că nu e clar dacă mediul acesta al dobânzilor crescute este ceva permanent, de durată, sau ceva temporar. Incertitudinea nu este un mediu propice pentru investiţii în start-up-uri care generează un câştig în câţiva ani.”

„Seceta” din piaţă ameninţă însă să blocheze şi apariţia unor inovaţii, avertizează Liviu Huluţă. „Trebuie spus că această incertitudine ameninţă o piaţă care a fost motorul principal de inovaţie şi aş putea spune de valoare adăugată în antreprenoriatul din multe zone de pe glob. În regiunea noastră avem multe fonduri care au terminat capitalul recent şi trebuie să ridice fonduri noi. Fondurile care au capital au devenit astfel extrem de selective sau foarte prudente.”

Reticenţa de a pune bani în proiecte noi sau în faze incipiente este explicată şi prin faptul că acum „un investitor se gândeşte că dacă acum pune 2 euro într-un start-up, poate că peste o perioadă va trebui să pună alţi 2 sau 3 euro pentru a-l susţine, ca să nu piardă acei primi 2 euro care i-au ieşit din buzunar, şi acesta este un risc pe care acum majoritatea celor care au bani nu vor să şi-l asume”, îmi explică situaţia managerul micului family office menţionat şi la începutul materialului. Părerile nu sunt unanime. Bani sunt, dar pentru proiectele bune, spun mai multe voci care privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă decât cea a fondatorilor. „Legat de finanţări, nu este vorba aşa de mult despre a găsi bani, problema este că multe dintre start-up-uri nu sunt pregătite să primească bani. Mai este şi aspectul de a pregăti start-up-urile despre ce să facă cu banii, odată ce îi au, ce să facă, cum să-i gestioneze. Găsirea banilor este doar un moment în timp”, spune şi Felix Crişan, cofondator al platformei de crowdfunding Ronin şi general partner la fondul Netopia Ventures. „Start-up-urile valoroase găsesc finanţare, problema este cu cele care nu îşi pun în valoare argumentele când se duc spre finanţare”, spune Marius Ghenea, partener la Catalyst România, una dintre figurile de care se leagă apariţia fondurilor de investiţii pe plan local. Lucrurile merg mai greu, dar se mişcă, spune şi Ovidiu Ghiman, fondator şi CEO al platformei de crowdfunding Ronin. „Cu fiecare start-up cu care lucrăm, confirmăm faptul că există în continuare capitaluri disponibile pentru investiţii de tip venture capital. Într-adevăr, decizia de investiţie nu se mai ia atât de uşor ca acum 2-3 ani şi valorile la care sunt evaluate companiile au scăzut. Dar, de fiecare dată când echipa de proiect confirmă capacitatea de a executa proiectul, indicatorii cei mai relevanţi pentru tracţiunea proiectului înregistrează creşteri continue şi există suficiente iniţiative operaţionale concrete care să maximizeze şansele de livrare cu succes a planului de afaceri prezentat investitorilor, am reuşit să convingem investitorii, din toate segmentele, să investească în proiectele în care ne-am implicat."  

„A luat sfârşit era în care se puteau lua investiţii doar pe un PowerPoint şi pe o putere de persuasiune foarte bună.”

Vlad Cazan, cofondator al Kfactory

„Ar fi minunat dacă românii la care s-au concentrat cele mai mari volume de capital în aceşti 34 de ani de capitalism ar reuşi să îşi lărgească orizonturile, să privească mai mult la comportamentul investiţional al omologilor lor din vestul Europei şi ar înţelege că există profituri mult mai mari care pot fi obţinute chiar şi în afara afacerilor de tip <<brick and mortar>>. Inovaţia încă nu atrage capital în România pentru că pentru investitorii români inovaţia este o zonă necunoscută, iar necunoscutul sperie.”

Liviu Huluţă, CEO al INKI.TECH

„Se retrage marea şi vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în pieţele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat şi începe discuţia despre produs şi clienţi. În corporaţii a început să doară.”

Ionuţ Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR şi director de marketing al BCR

„Legat de finanţări, nu este vorba aşa de mult despre a găsi bani, problema este că multe dintre start-up-uri nu sunt pregătite să primească bani. Mai este şi aspectul de a pregăti start-up-urile despre ce să facă cu banii, odată ce îi au, ce să facă, cum să-i gestioneze. Găsirea banilor este doar un moment în timp.” 

Felix Crişan, cofondator al platformei de crowdfunding Ronin şi general partner la fondul Netopia Ventures