Am mers astăzi la un interviu cu fondatorul unei companii internaţionale şi mi-a spus că, după ce în timpul săptămânii merge la meetinguri, conferinţe, pe teren ş.a.m.d., în weekenduri îşi rezervă timp pentru mailurile aflate „în pending”.

„Deci lucraţi şi în weekend?!”. Nu părea să-l deranjeze, ci din contră. „Sunt total împotriva ideii de work-life-balance”, mi-a răspuns hotărât. Se discută mult pe marginea conceptului. Mulţi se plâng că lucrează în weekend, că lucrează în concediu, că lucrează peste program.

Dar nimeni nu opreşte netul, nu setează pe „mute” grupurile de colegi, nu ignoră telefoanele şi mesajele primite. De ce? Nu e ca şi cum stă cineva cu fişa de concediere pregătită în caz că refuzi. Aşa că e posibil să fie „vina” ta. Fie eşti pasionat de munca ta şi dacă e să fii sincer cu tine, nu te deranjează atât de mult să o amesteci cu viaţa privată, fie vrei să te afirmi, şi crezi că asta e calea spre o avansare/a da bine în faţa şefilor, fie nu îţi gestionezi bine sarcinile – astfel încât să nu mai ai nimic de făcut când închei ziua de lucru, fie nu ai încredere că ai făcut totul bine şi simţi nevoia să mai intervii sau să rămâi la curent sau nu delegi cui trebuie responsabilităţile, fie nu ai ştiut să impui nişte limite clare.

Da, există şi situaţia în care eşti indispensabil, bravo! – dacă aşa stau lucrurile, e un argument bun să profiţi, să ceri o mărire, o promovare, o zi de concediu în plus.

Tu ce motiv ai să lucrezi peste program?
Răspunde-ne pe andra.stroe@businessmagazin.ro