Natalia Stroe s-a mutat prima dată din ţară cu jobul în 2017 când a preluat o poziţie de top management la sud de Dunăre, în Sofia, capitala Bulgariei. După doi ani a făcut o nouă relocare, de această dată la Praga, unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Aici, executivul român a preluat conducerea operaţiunilor The Coca-Cola Company din Cehia şi Slovacia. Relaţia managerului român cu gigantul american e însă mult mai veche, începând în România lui 2007. Ea a evoluat de-a lungul anilor, ca orice relaţie, iar Natalia Stroe oferă câteva detalii, dar şi câteva perspective.

De aproape 25 de ani de când lucrez, am căutat joburi care să mă provoace şi pe care să le fac cu plăcere”, îşi începe ea povestea. Primul său loc de muncă fost într-o firmă care închiria spaţii de birouri. Ea pregătea simulările de partajare a spaţiilor pentru închiriat.

„Îmi amintesc cum traversam Bucureştiul în autobuz din Militari la Romană, cărând într-un echilibru instabil teul mai înalt decât mine, planşele şi tuşurile pentru desenul tehnic. Era o provocare.” 

Mai apoi a intrat în lumea bunurilor de larg consum, unde o vreme şi-a căutat „chemarea”, după cum spune chiar ea. Astfel, a lucrat mai întâi în resurse umane, apoi în marketing, ulterior în vânzări, toate experienţe care o ajută nespus în rolul său actual de country manager. 

„Cariera mea la Coca-Cola a început în marketing, unde am gestionat de-a lungul anilor diverse portofolii de mărci pentru ţări din zona Europei de Est.” În 2017 a plecat în Bulgaria ca director de vânzări pentru îmbuteliatorul

Coca-Cola Hellenic, iar din 2019 este la Praga, de unde conduce businessul The Coca-Cola Company pentru Republica Cehă şi Slovacia. 

„Am plecat din Romania în 2017 să conduc echipa de vânzări a Coca-Cola Hellenic Bulgaria şi astfel, împreună cu familia, ne-am mutat la Sofia. A fost o primă experienţă internaţională foarte importantă pentru mine, profesional dar şi personal.” A fost prima femeie director de vânzări în organizaţia din Bulgaria şi Natalia Stroe se declară extrem de mândră de felul în care, împreună cu o echipă de aproape 500 de oameni de vânzări, a reuşit să crească businessul.

„Întotdeauna mi-am dorit să experimentez provocări noi, atât din punct de vedere profesional, cât şi cultural. Sunt norocoasă fiindcă şi familia mea e de aceeaşi părere.” Soţul ei lucrează în e-commerce şi are un rol executiv regional care îi permite flexibilitatea de a lucra din orice locaţie. Băiatul lor avea 7 ani când au plecat din România. „Îmi amintesc că eram puţin îngrijoraţi că plecarea va fi o schimbare mare pentru el şi chiar ne făcusem un întreg „plan” cum să îi spunem, cu argumente şi beneficii. Ne-a surprins pe amândoi când ne-a spus scurt şi entuziasmat: „Ce tare! Când plecăm?”.

Doi ani mai târziu, când Natalia Stroe a primit rolul de country manager Coca-Cola Company pentru Cehia şi Slovacia, s-au mutat cu şi mai mare uşurinţă din Sofia la Praga. Deja ştiau ce au de făcut când vine vorba de o relocare într-o ţară nouă. 

„De ce am plecat? Am căutat şi alte provocări faţă de cele din România, atât în mediul de business, cât şi personal. Nu mă deranjează schimbarea, dimpotrivă.” 

Executivul român spune că se încarcă cu energie atunci când lucrează cu oameni diferiţi de ea, când construiesc împreună într-un mediu de business şi cultural divers, când depăşesc provocări noi sau când învăţă din greşeli şi se regrupează rapid cu toţii. „E interesant să faci acest lucru şi într-un cadru diferit de cel în care te-ai născut. E un exerciţiu de adaptabilitate (şi de modestie) pe care îl preţuiesc.”

În acest context, se gândeşte ea să se întoarcă în ţară? Executivul român recunoaşte că nu are un plan precis. „Flexibilitatea de care vorbeam mai devreme e valabilă şi aici.” Totul depinde de ce oportunităţi vor apărea mai departe si unde poate ea contribui mai mult. Nu exclude să revină nici ca angajat, dar nici ca antreprenor. „Vom vedea la momentul respectiv. Depinde din ce postură aş avea mai mult de oferit, cu experienţa şi cunoştinţele pe care le voi aduna pe parcurs.”

Jobul actual îl deţine de doi ani, fiind prima sa poziţie de country manager. La întrebarea cum arată o zi obişnuită de muncă pentru ea, Natalia Stroe spune că până anul trecut răspunsul ar fi arătat altfel. „Anul care s-a încheiat mă face să răspund întrebării altfel decât aş fi făcut-o în trecut. Anul 2020 ne-a arătat la intensitate maximă că nu atât titlul jobului contează, ci ce fel de om alegi să fii, dincolo de ce scrie pe cartea de vizită.” Astfel, din martie anul trecut ea a lucrat online aproape tot timpul. Fiecare zi începe cu o serie de discuţii, de preferat individuale sau în grupuri mici (care permit comunicarea mai personală în mediul virtual) cu echipa şi partenerii externi. 

„Păstrez foarte flexibilă structura discuţiilor, în cazul în care cineva are nevoie de mai mult spaţiu să împărtăşească din provocările create de pandemie şi de lucrul de acasă.” Flexibilitatea şi ajustarea continuă sunt de bază, mai ales în contextul actual. De exemplu, pentru a putea să gestioneze şi viaţa de familie – în paralel cu cea profesională – a ei şi a celorlalţi angajaţi din companie –, a fost schimbat modul de lucru. „Am scurtat toate şedinţele la jumătate din timpul celor din trecut, faţă în faţă la birou - şi sunt foarte eficiente aşa.” Mai mult, au stabilit o zi pe săptămână cu zero şedinţe, au planificat pauza de prânz comună şi mai lungă pentru lucrul de acasă, pentru că acum părinţii trebuie să-şi pregătească prânzul. „Uitându-mă în urmă, toate aceste încercări ne-au coagulat mai bine ca echipă, au eliminat formalităţile inutile şi ierarhiile, au accelerat ritmul de decizie şi regruparea promptă în situaţii dificile. Deci, 2020 a fost „un cantonament” abrupt către o metamorfoză spectaculoasă!” Pandemia a însemnat însă nu doar o schimbare a modului de lucru, ci o regândire – cel puţin temporară - a modului nostru de a fi. Astfel, libertatea de mişcare a fost limitată şi odată cu ea şi călătoriile.

În aceste condiţii, dar şi în mod normal, Natalia spune că din România cel mai tare îi e dor de prietenii apropiaţi şi de familia extinsă, de petrecerile din centrul vechi al Bucureştiului, de viteza de vis a internetului, ca şi de sarmalele şi cozonacii „adevăraţi”, cu multă nucă. „Avem noroc cu tehnologia, ne vedem cât de des putem cu prietenii. Şi tot prietenii ne mai aduc şi cozonaci de acasă. Cu internetul e mai greu, viteza din România este greu de egalat.” La polul opus, cel mai puţin dor îi e cu siguranţă de traficul din Bucureşti. La început, când s-au mutat la Praga, în Cehia, le-a luat ceva timp să se obişnuiască cu liniştea şi ritmul organizat din trafic, fără “claxonul de la stop”. Aerul e mai curat, şoferii mai calmi, deplasarea mai simplă. „Pare atât de normal să existe infrastructură necesară, reguli clare şi respectate, spaţii de parcare suficiente. Îmi doresc din tot sufletul să nu treacă prea multă vreme până să avem şi acasă această normalitate.”

Dacă e să compare scenele culturală, gastronomică şi socială între cele două oraşe-capitală - Bucureşti şi Praga -, ea spune că există asemănări şi deosebiri.

Cafeaua e foarte bună şi la Praga, ca în orice mare capitală. Şi când era la Bucureşti, o dimineaţă ideală de weekend venea „la pachet” cu o plimbare şi un cappuccino „to go” de la Costa Coffee (cu multă scorţişoară). A păstrat obiceiul şi la Praga, bineînţeles. Brandul a fost prezent pe piaţa locală în sistem de franciză, cu o reţea de cafenele, însă în criza financiară anterioară a ieşit din cauza rezultatelor slabe. În 2020, Coca-Cola HBC România, îmbuteliatorul Coca-Cola din România, a readus pe piaţa locală brandul de cafea Costa Coffee, ce poate fi găsit sub formă de cafea ambalată boabe, măcinată şi prăjită în magazinele de retail din ţară, dar şi în segmentul HoReCa.

Oficialii companiei au declarat că nu au în plan deschiderea de cafenele Costa. Eforturile sunt 100% concentrate pe experienţa de consum acasă şi pe cea în afara casei, prin parteneriate cu localurile HoReCa din ţară. Gigantul american a cumpărat Costa Coffee în 2018 şi apoi s-a ocupat de dezvoltarea brandului, inclusiv în România. Consumatorii români sunt băutori de cafea, atât la ibric acasă, cât şi, mai nou, la espressor sau la cafenea.

„Soţul meu e foarte pasionat de cafea, iar espressorul nostru şi cafeaua proaspăt râşnită acasă adaugă pozitivism şi aromă fiecărei dimineţi. Uneori când ni se face dor facem şi cafea la ibric, care nu e prea obişnuită pe aici”, povesteşte executivul român.

Cât despre scena culinară, ea adaugă că atât bucătăria cehă cât şi cea slovacă sunt foarte gustoase şi merg bine cu Coca-Cola, „deci ne împăcam fără probleme”. Le-a fost ceva mai greu să se obişnuiască cu meniul de Crăciun, mâncarea tradiţională acolo fiind crapul cu salată de cartofi şi supa de peşte. Aşa că anul acesta au avut meniu româno-cehesc, pentru că n-au putut să nu gătească şi sarmale ca acasă, plus salată de boeuf pentru Revelion. 

Deşi a plecat din ţară de patru ani, păstrează vie legătura cu România şi urmăreşte ce se întâmplă pe plan local. „În ultimii patru ani de când am plecat s-au schimbat mult scena politică, vocile progresiste, activismul civic şi politic. Toate sunt astăzi mai intense, pare a se produce o transformare majoră. În acelaşi timp, ca în întreaga lume, cred că sunt mult mai puternice divizarea şi opiniile radicale – aliniate cu tendinţele globale.”

De asemenea, ultima dată când a fost acasă, a remarcat cât de mult a continuat să se construiască în aceşti patru ani. „E un sentiment plăcut să văd noi ansambluri rezidenţiale, centre comerciale sau refacerea cu decenţă estetică a centrului istoric din oraşul meu natal.” Totuşi, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România ar opta pentru infrastructură, digitalizarea administraţiei şi accesarea fondurilor europene.

„În primul rând, cum spuneam, infrastructura de transport - autostrăzi, poduri, tuneluri, transportul în comun – e prioritară. Este în continuare de necrezut cât de fragmentată şi slab dezvoltată e reţeaua de transport, şi aceasta e strâns legată de al doilea lucru care trebuie îmbunătăţit - accesarea fondurilor europene pentru astfel de investiţii. În al treilea rând, digitalizarea administraţiei, implicit eficienţa (timp, cost) şi transparenţa pe care le-ar aduce atât autorităţilor cât şi contribuabililor”, conchide Natalia Stroe.