Cel mai mare proiect din industria petrochimică europeană din ultimele două decenii este dezvoltat în Polonia. În paralel ar trebui să se desfăşoare ceea ce poate fi privit ca un experiment pentru toată Europa de Est: construirea şi viaţa într-un oraş din containere pentru găzduirea câtorva mii de muncitori străini, mai ales asiatici. Colonia ar fi răspunsul Poloniei – al mediului de business şi al guvernului, la criza acută de forţă de muncă cu care se confruntă ţara. Răspunsul populaţiei locale a fost încurajator. Însă experimentul s-a transformat într-un scandal de încălcare a drepturilor muncii şi omului în care au intervenit procurorii. Iar giganticul proiect petrochimic a devenit şi mai mare, dar doar din punctul de vedere al costurilor.

Totul a început cu fostul guvern conservator condus de premierul Mateusz Morawiecki, scrie The New York Times. Acesta, hotărât să reziste planului Uniunii Europene de a împărţi tuturor povara migranţilor şi solicitanţilor de azil, a spus că ţara sa vrea să se asigure că „polonezii pot merge în siguranţă pe străzi”, astfel că nu va accepta străinii pe care nu-i vrea.

În acelaşi timp, în centrul Poloniei, Biala, un sat mic cu doar 200 de locuitori, se pregătea de sosirea a 6.000 de muncitori din Asia într-un complex uriaş de locuinţe nou construit. De muncitori avea nevoie compania petrolieră controlată de stat PKN Orlen pentru a construi o nouă fabrică petrochimică, vitală pentru planurile sale de expansiune.

„Unii oameni spun că acest lucru este prea mult şi sunt îngrijoraţi”, spunea anul trecut Krzysztof Szczawinski, primarul din Biala şi unul dintre cei cinci fermieri locali care au acceptat să-şi închirieze terenul pentru noul complex de locuinţe şi depozitul de construcţii aferent proiectului.

Dar, pentru că se aştepta ca muncitorii să plece când munca lor va fi fost terminată, „nu există un sentiment de opoziţie real”, chiar dacă alegătorii din Biala sunt în cea mai mare parte în tabăra partidului conservator Lege şi Justiţie (PiS), a adăugat el. Această forţă politică populistă a ajuns la putere în 2015, adoptând o poziţie dură împotriva migranţilor străini care îşi caută de lucru în Polonia.

Contradicţia dintre mesajele guvernului împotriva migranţilor nedoriţi şi importul în masă de muncitorii străini reflectă o prăpastie largă care separă imperativele politicii de cele ale economiei în Polonia şi în multe alte ţări est-europene.

Jakub Zgorzelski, un manager care supraveghează colonia construită pentru muncitori străini, a spus că nu a avut probleme în a convinge fermierii locali să renunţe la recoltele lor şi să-şi închirieze pământul pentru complexul de cazări muncitoreşti. Unul a cerut iniţial mai mulţi bani şi a refuzat, dar, de teamă să nu piardă banii, în cele din urmă s-a răzgândit şi a acceptat. „Banii vorbesc cel mai tare”, a explicat Zgorzelski.

Respingând eforturile Uniunii Europene de a convinge statele membre să primească o parte dintre migranţii care ajung în Grecia şi Italia pe mare din Africa de Nord, premierul Morawiecki a denunţat ceea ce el a numit un „dictat care are ca scop schimbarea culturală a Europei”. Mesaje asemănătoare se aud şi de la guvernul Ungariei. Şi acolo apar oraşe muncitoreşti pentru forţa de muncă importată din Asia. Însă în Ungaria privilegiate sunt companiile chineze, care aduc muncitori chinezi.

În Polonia, pentru ca planurile de expansiune ale Orlen să rămână pe drumul cel bun,  a trebuit ca diferenţele culturale să fie îmbrăţişate de toate părţile.

Complexul muncitoresc din Biala a fost construit în doar câteva luni din 2.500 de module care arată ca nişte containere pentru transportul naval, dar cu ferestre. Are patru cantine separate pentru a satisface nevoile gastronomice distincte şi categoric nepoloneze ale muncitorilor - filipinezi care împărtăşesc credinţa romano-catolică a majorităţii polonezilor, dar nu şi gustul lor pentru varză şi cartofi, hinduşi din India unde vaca este sfântă şi ceapa aliment principal şi un mare contingent de musulmani din Bangladesh, Pakistan şi Turkmenistan care nu mănâncă carne de porc, de bază în bucătăria poloneză.

Economia Poloniei a reînviat când lockdownurile impuse în timpul pandemiei de COVID s-au încheiat, dar ponderea în populaţie a persoanelor în vârstă de muncă se micşorează continuu şi, la fel ca în mare parte din Europa, se confruntă cu o penurie acută de muncitori, în special calificaţi. Când polonezii se uită la tulburările sociale din Franţa, Marea Britanie şi Germania provocate de conflictele dintre imigranţi şi localnici,  văd motive pentru a restricţiona imigraţia.

Revoltele „sunt consecinţele politicilor de migraţie necontrolată”, a declarat Morawiecki anul trecut. „Nu vrem  astfel de scene pe străzile poloneze”, a adăugat el, profitând de revoltă pentru a ataca criticii liberali ai guvernului înainte de alegerile generale din octombrie 2023, din cauza cărora PiS a pierdut guvernarea.

Nici Lege şi Justiţie şi nici principala forţă de opoziţie de atunci, Platforma Civică, nu voiau să fie considerate blânde în privinţa imigraţiei, dar ambele tabere îşi doreau ca economia să continue să crească, ceea ce ar necesita găsirea de noi surse de muncă în străinătate. După alegeri, aceste poziţii nu s-au schimbat.

Polonia are cea mai mare economie din Europa Centrală şi de Est, dar anul trecut a înregistrat cea mai abruptă scădere a populaţiei din UE. Rata natalităţii a stabilit un nou record negativ postbelic. Declinul a continuat şi anul acesta.

Slawomir Wawrzynski, primarul reales al comunei relativ bogate care include satul Biala împreună cu alte aşezări mici şi o uriaşă instalaţie petrolieră, s-a plâns că deficitul de forţă de muncă a afectat dezvoltarea locală. „Avem bani pentru a construi drumuri şi clădiri, dar nu avem forţa de muncă pentru a face lucrările”, a spus el. „Avem nevoie de muncitori străini”. De milioane de muncitori străini, spun companiile; 2 milioane în zece ani, conform proiecţiilor Instituţiei Asigurărilor Sociale, care consideră acest obiectiv imposibil de atins. În 2023, 7% dintre persoanele înregistrate în sistemul de asigurări polonez erau imigranţi. La această situaţie s-a ajuns în urma importului de muncitori din Belarus, Ucraina, India, Nepal şi Columbia.

PKN Orlen, compania petrolieră controlată de stat, a pus proiectul noii fabrici – estimat să coste aproape

6 miliarde euro, dublu faţă de proiecţiile iniţiale – în mâinile unui consorţiu de inginerie sud-coreean-spaniol, care, la rândul său, a căutat forţă de muncă ieftină din Asia pentru a suplimenta forţa de lucru poloneză greu de găsit.

Un sudor din Lucknow, din nordul Indiei, a spus că este plătit cu 2,5 euro pe oră - mult mai mult decât ar câştiga în India, dar la jumătate din salariul minim din Polonia. El a povestit că nu a întâlnit nicio ostilitate din partea polonezilor şi că s-a simţit mai binevenit în Polonia decât s-a simţit în timpul unei slujbe anterioare în Algeria.

Orlen a oferit fonduri pentru a sprijini o campanie antidiscriminare dusă de poliţia locală.

Campania, numită „Respectul nu are culoare”, a fost departe de mesajul îmbrăţişat de liderul fostului partid de guvernământ Jaroslaw Kaczynski, care înaintea alegerilor din 2015 a avertizat alegătorii că oponenţii săi vor deschide porţile migranţilor „foarte periculoşi” care aduc cu ei boli eradicate de mult din Europa”, inclusiv „tot felul de paraziţi şi protozoare”.

Partidul a renunţat la cele mai virulente mesaje împotriva străinilor, dar s-a promovat mult timp drept singurul apărător de încredere al valorilor şi culturii poloneze împotriva intruziunilor nedorite, fie din partea birocraţilor de la Bruxelles, fie a migranţilor disperaţi care încearcă să se strecoare în Europa în căutarea unei vieţi mai bune.

Războiul din Ucraina a împins peste un milion de refugiaţi, aproape toţi femei şi copii, în Polonia. Dar acest lucru a ajuns să exacerbeze criza de forţă de muncă deoarece mulţi bărbaţi ucraineni care lucrau pe şantierele poloneze şi în fabrici s-au întors acasă pentru a lupta. Iar declinul demografic micşorează grupul de polonezi dispuşi să facă muncă manuală.

„Aceasta este o problemă foarte mare. Nu poţi schimba demografia”, a spus Piotr Poplawski, economist senior la ING Bank din Varşovia. Tabăra de containere pentru muncitori străini, a adăugat el, „este deocamdată o excepţie, dar cel mai probabil acesta va fi viitorul”, deoarece Polonia caută în străinătate noi surse forţă de muncă.

Oraşul din containere din Biala este înconjurat de un gard metalic înalt şi include o secţie de poliţie cu celule de detenţie. Muncitorii asiatici, a spus Zgorzelski, managerul şantierului, pot veni şi pleca după bunul plac până la finalizarea proiectului, dar cea mai mare parte a lor vor părăsi Polonia odată ce contractele lor se vor încheia. „Aceasta nu este o tabără de migranţi, ci un loc de cazare pentru muncitori”, a explicat el.

Marek Martynowski, senator din partea Lege şi Justiţie care a reprezentat regiunea unde este construit noul complex petrochimic, a declarat că partidul său îi primeşte cu prietenie pe muncitorii străini atâta timp cât aceştia vin în ţară legal şi nu sunt „bărbaţi tineri aflaţi în căutare de beneficii sociale”.

Miile de oameni angajaţi pentru a construi noua fabrică pentru Orlen, a spus el, „sunt muncitori, nu migranţi şi, cu siguranţă, avem nevoie de muncitori”. Guvernul polonez le spune muncitori-oaspeţi. El a recunoscut că partidul său a folosit uneori „cuvinte dure” împotriva străinilor, dar a precizat că „toată lumea foloseşte o retorică dură” înainte de alegeri.

Furia guvernului polonez faţă de planul de redistribuire a migranţilor în blocul european a fost în mare parte o poziţie preelectorală: Bruxelles-ul nu i-a cerut să primească pe nimeni şi este probabil să ofere Poloniei bani pentru a o compensa pentru ucrainenii pe care i-a adăpostit.

De asemenea, opoziţia de anul trecut a profitat de imigraţie pentru a câştiga puncte politice, acuzând fostul guvern, cel al PiS, că a provocat nelinişte cu privire la migranţi în timp ce a permis în linişte un aflux mare de lucrători străini din ţări precum Pakistan, Iran şi Nigeria. „De ce Kaczynski asmute câinii asupra imigranţilor, în timp ce lasă străinii din astfel de ţări să intre cu sutele de mii?”, a întrebat Donald Tusk, astăzi pemierul Poloniei. El a spus că a fost şocat de „revoltele violente” din Occident şi că PiS creează posibile probleme prin aducerea a „peste 130.000 de cetăţeni din astfel de ţări anul trecut”.

Prinsă în focul încrucişat, compania petrolieră de stat s-a grăbit să asigure publicul că nu a cedat în faţa migranţilor, insistând că nu a angajat ea însăşi muncitori asiatici şi că a lăsat toate deciziile de angajare în seama subcontractorilor.

Oraşul din containere din Biala este deschis de mai bine de un an. Construirea instalaţiilor Olefin III ar trebui să fie gata în 2027, mai târziu decât s-a prevăzut iniţial. În punctul de maxim al investiţiilor, pe şantierul proiectului ar trebui să lucreze 12.000 de muncitori.  În iulie, complexul de locuinţe găzduia doar 1.800 de persoane, ceea ce înseamnă un grad de ocupare de 30%, potrivit datelor oferite presei poloneze de Orlen. Muncitorii cu contract au fost recrutaţi mai ales din Filipine şi India. Unii s-au plâns că nu şi-au primit salariile în totalitate sau că nu au fost plătiţi deloc, că au contracte cu nereguli, că condiţiile de trai oferite de angajatori sunt inumane, la fel şi cele de muncă. Munca este obligatorie indiferent de starea de sănătate. Cine nu munceşte, plăteşte. Oamenii nu-şi primesc asigurările. Până şi polonezii au descris condiţiile din oraşul de containere ca inumane. Presa poloneză a venit prima cu aceste poveşti, care arată că primii vinovaţi sunt companii de recrutare dubioase sud-coreene. Anul acesta a adus verificări din partea procurorilor, dar nu şi acuzaţii.   

Până şi polonezii au descris condiţiile din oraşul de containere ca inumane. Presa poloneză a venit prima cu aceste poveşti, care arată că primii vinovaţi sunt companii de recrutare dubioase sud-coreene.

Războiul din Ucraina a împins peste un milion de refugiaţi, aproape toţi femei şi copii, în Polonia. Dar acest lucru a ajuns să exacerbeze criza de forţă de muncă deoarece mulţi bărbaţi ucraineni care lucrau pe şantierele poloneze şi în fabrici s-au întors acasă pentru a lupta. Iar declinul demografic micşorează grupul de polonezi dispuşi să facă muncă manuală.