Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „Bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

Nicolae Kovacs s-a îndrăgostit iremediabil de investiţii când se afla în Statele Unite la studii. Proaspăt întors în România şi cu o mai bună cunoaştere a pieţei de capital, s-a aruncat în ringul bursier şi de 20 de ani relaţia continuă. Ba chiar s-a intensificat când s-a alăturat platformei de investiţii ROCA X şi firmei de private equity ROCA Investments şi, ulterior, fondului pre şi postlistare Agista. A trecut prin crize, a avut şi pierderi, dar nu a renunţat, pentru că socoteşte investiţiile „o cheie a prosperităţii”.

„În ultimii 15 ani am lucrat în banking, investment şi private equity, iar dacă e să mă duc mai în spate, aş putea spune că am aproape 20 de ani de când, proaspăt întors din Statele Unite, de la facultate, am început să investesc. M-am molipsit de tânăr cu mentalitatea de acolo, unde se vorbea despre bursă, investiţii şi instrumente specifice pieţei de capital”, povesteşte Nicolae Kovacs sau Nick, aşa cum îi spun cei mai mulţi dintre cei care-l cunosc.

Antreprenor cu experienţă extinsă în zona de private equity şi M&A, dar şi în zona fondurilor de investiţii, Nicolae Kovacs (40 de ani) este, din noiembrie 2021, CEO-ul Agista, fond de investiţii ancoră pre şi postlistare la bursă. Anterior a fost, din mai 2019, membru în boardul platformei de investiţii ROCA X, parte a Impetum Group, şi, din august 2018, membru al Comitetului de Investiţii la firma de private equity ROCA Investments, funcţii care au încetat în martie 2022.

Nick este fost jucător de hochei pe gheaţă şi un jucător de golf pasionat, iar din octombrie 2017 este managing partner la AM.GOLF, o platformă pentru comunitatea de amatori ai golfului. Peste toate aceste realizări însă, are doi băieţi „pe care îi consider cel mai important proiect al vieţii mele şi o soţie minunată alături de care îi cresc”.

„Responsabilitatea fiecărui investitor este să investească inteligent pentru randamente optime, dar cu impact pozitiv. Cred că este rolul fiecăruia să se alăture misIunii BVB de a dezvolta piaţa de capital, pentru a avea acea economie la care toţi visăm şi pe care o vedem posibilă.”

Originar din Miercurea Ciuc, Nick a studiat la Universitatea Româno-Americană şi la James Madison University între 2001 şi 2005, instituţii unde a învăţat cam tot ce înseamnă finanţare, de la pieţe de capital până la tot felul de structuri alternative de investiţii – portofolii de acţiuni listate, private equity sau venture capital.

„Am terminat şi un curs de Money & Capital Markets şi altul de Investments, iar în cadrul acestora am participat la diverse simulări de investiţii pe platforme de tranzacţionare speciale pentru învăţare”, îşi aminteşte el.

Aşadar, pentru Nicolae Kovacs a fost în primul rând curiozitatea de a aplica în viaţa de zi cu zi ceea ce studiase şi văzuse în SUA. Acesta a fost doar declicul, dar iată ce l-a mai convins să continue în direcţia asta: „Investesc deoarece principiul meu de viaţă este acela de a acumula pe termen lung şi a cheltui echilibrat. Mi-am dezvoltat un sistem sănătos de economisire şi investiţii şi cred mai degrabă că trebuie să investim, nu să economisim. Cred mult că atât la nivel personal, cât şi la nivel social, aceasta este o cheie a prosperităţii: a investi, nu a ţine banii în depozite bancare”, afirmă el.

Investitorul spune că în timpul şederii în SUA, dar şi după ce s-a întors în România şi a început să investească, a observat ce impact puternic poate avea pe termen lung randamentul cumulat sau conceptul dobânzii cumulate, la americani fiind puternic împământenit.

„Chiar dacă nu investim sume mari la început, pe termen lung efectul de compounding este unul mai puternic decât pare. Îmbogăţirea peste noapte s-a întâmplat în cazuri foarte rare, poate unul dintr-un milion de oameni a reuşit acest lucru. În acest caz, întrebarea care apare este dacă a fost ştiinţă sau noroc”, spune investitorul.

În România, aveam la nivelul anului trecut peste 130 de miliarde de lei în depozite bancare la termen.

Nicolae Kovacs, 40 de ani

PROFESIE: investitor

OCUPAŢIE: CEO-ul Agista Investments

INVESTEŞTE: pe termen lung

Nick se întreabă cum ar arăta economia românească dacă românii ar urma exemplul americanilor şi ar muta măcar o parte din aceste depozite pe bursă sau în private equity sau în venture capital.

„O bună parte din venituri trebuie plasate într-un portofoliu diversificat de active, de la cele cvasilichide, cum ar fi acţiunile blue-chip, la instrumentele pe termen lung, cum este private equity. Trebuie să investim imediat ce începem să economisim, iar investiţiile recomand să fie cel puţin pe termen mediu, deci nu într-o zonă de speculă”, mai spune el.

Nicolae Kovacs se vede categoric în rândul investitorilor pe termen lung. A tatonat şi partea de trading, dar a înţeles chiar de la primele interacţiuni că nu este pentru profilul lui şi a renunţat.

„Nu ştiu foarte multe exemple de investitori pe termen scurt care au făcut randamente mari. În schimb, cunosc mulţi investitori care au făcut randamente uriaşe investind pe termen lung, şi nu e doar exemplul legendarului Warren Buffett.”

Acum 20 de ani, Nick avea disponibilităţi mici, de câteva mii de dolari, dar care pentru el erau foarte însemnate. Erau economiile lui. Deşi nu a pornit cu un capital mare, în timp acesta s-a acumulat şi a generat randamente relativ bune. Astăzi, activitatea lui de investiţii se desfăşoară pe mai multe planuri.

„Investesc pe piaţa de capital locală şi în fonduri de private equity, atât în cel pe care îl conduc, cât şi în altele, care au focus diferit faţă de Agista. Cred atât în potenţialul pieţei de capital româneşti, cât şi în industria de private equity pe termen lung. Activitatea de investiţii este o pasiune şi un full-time job pentru mine. Ca CEO de fond de investiţii, iau foarte des decizii de investiţii şi încerc să mă documentez foarte bine pentru a fi informat şi pregătit pentru schimbările neîncetate ale pieţei”, spune acesta.

Un procent de 74% din investiţiile lui Nick sunt în private equity, iar 26% reprezintă partea de companii listate. Companiile sunt din sectoarele transport/logistică (21%), IT&C (21%), producţie/industrie (19%), agrifood (12%), energie (9%) şi sănătate (8%), iar 10% sunt startupuri. A participat şi la plasamente private de acţiuni, în general companii de tehnologie şi din diverse industrii.

„Portofoliul meu este unul de growth în mare parte, respectiv investesc în fonduri de private equity care vizează companii cu potenţial de creştere rapidă pe termen mediu şi lung. Restul capitalului îl investesc în acţiuni lichide pe piaţa locală, atât de growth, cât şi unele care generează venit din dividende anual. Segmentele principale de interes pentru mine sunt IT&C, agricultură, sănătate, energie şi, în mare, tot ce consider că este şi va fi nevoie în următorii 10-15 ani”, completează el.

La polul opus, Nick nu ar investi în companii cu produse sau servicii care sunt departe de baza piramidei de nevoi primare ale oamenilor. În general, caută companii ale căror activităţi răspund nevoilor de la baza piramidei lui Maslow, adaptată, desigur, vremurilor noastre. Crede că acolo se găsesc cele mai bune oportunităţi, mai ales în vremuri atât de încercate precum cele pe care le traversăm.

În ultimii doi ani, randamentele din piaţa de capital au fost mai mici decât în trecut, în principal din cauza conjuncturii de război şi a dobânzilor mai mari. La fel a fost şi pentru Nick. Ultimii ani l-au învăţat însă să investească mai mult în private equity, unde randamentele au fost de peste 30% pe an.

„Lunile acestea au adus multe provocări, dar valoarea şi perspectivele bune există în diverse sectoare ale economiei. România are încă o şansă să devină un campion regional, dacă ne gestionăm bine resursele şi implementăm consecvent programele europene pe care le vom avea la dispoziţie Mi-am petrecut primele luni ale lui 2023 analizând cum a fost 2022: parcusul meu profesional, felul în care Agista a performat în primul său an de activitate, dar şi ce au făcut celelalte companii din Impetum Group. Apoi, am suprapus peste analiza aceasta înţelegerea contextului naţional şi regional. Acest lucru m-a ajutat să îmi conturez strategia pentru 2023”, spune Nicolae Kovacs.

Dacă pe plan personal evenimentele ultimilor ani l-au ajutat pe Nick să aprecieze mai mult sprijinul primit din partea familiei şi să se uite mai atent la cum arată lumea în care vor creşte copiii lui, din punct de vedere profesional, criza sanitară a fost o perioadă propice pentru investiţii, iar astăzi pieţele încearcă să se adapteze contextului inflaţionist şi politicilor mai agresive ale băncilor centrale.

„Nu aş spune că traversăm o criză, ci că este normal ca economiile noilor politici monetare să se reaşeze. În acelaşi timp, nu exclud o recesiune”, este de părere CEO-ul Agista.

Mai avem de lucrat la încredere

În decizia de investiţii, Nick este extrem de atent la pilonii de bază ai companiei vizate, respectiv piaţa în care activează şi perspectivele acesteia, produsul sau serviciul de bază şi, poate cel mai important, managementul companiei. Nu investeşte în companii unde nu cunoaşte conducerea sau nu are deplină încredere în capacitatea acesteia de a elabora şi a implementa strategii consecvent.

„Un alt criteriu extrem de important pentru mine este cel al impactului pozitiv produs în economie, în vieţile oamenilor. Cred că aceasta este responsabilitatea fiecărui investitor, să investească inteligent pentru randamente optime, dar cu impact pozitiv. Cred că este rolul fiecăruia să se alăture misiunii BVB de a dezvolta piaţa de capital, pentru a avea acea economie la care toţi visăm şi pe care o vedem posibilă”, adaugă investitorul.

În urmă cu 15 ani, nu era la fel de simplu să deschizi un cont de tranzacţionare ca astăzi. Sistemele informatice nu erau la fel de performante, de unde au rezultat avantaje, dar şi dezavantaje. Partea bună era că reuşeai să discuţi cu brokerul, care îţi mai tempera avântul sau panica, partea rea era că nu puteai să tranzacţionezi în timp real.

„Cred că Bursa de Valori Bucureşti şi ecosistemul bursier au făcut eforturi imense de modernizare şi au dezvoltat programe de educare, pe lângă faptul că a devenit mult mai simplu să ai acces la platforme de tranzacţionare.

Cred că România ar fi un stat mult mai puternic dacă toate companiile de stat, poate cu mici excepţii care ţin de siguranţa naţională, ar veni pe piaţa de capital cu un pachet semnificativ de acţiuni”, spune Nicolae Kovacs.

Astfel, spune el, aceste companii şi-ar însuşi regulile de performaţă tipice pieţei de capital – o guvernanţă corporativă mai bună şi o orientare spre rezultate.

Pe lângă companiile de stat, Nick consideră că avem o multitudine de companii private bune în economie, lideri de piaţă sau perfomeri în domeniile lor. Este convins că odată ce vom avea o bursă mai matură se vor lista şi ele.

De ce nu astăzi? „Răspunsul scurt este: ÎNCREDEREA. Este o situaţie de tipul «ce a fost mai întâi, oul sau găina?». Investitorii nu vin în număr mai mare deoarece consideră că nu sunt destule companii robuste listate. Pe de altă parte, companiile nu vin în număr mai mare deoarece consideră că nu vor găsi investitorii necesari”, observă el.

Una din soluţiile pe care investitorul le vede ar fi ca marii furnizori de capital – fondurile de pensii, fondurile din asigurări – să investească şi în companii mai mici, iar dacă nu o pot face direct, ca alternativă, ar putea investi în fonduri specializate să facă investitii, finanţând astfel economia.

Mai există şi alte dificultăţi de ordin legislativ, dar este convins că se pot rezolva toate, astfel încât să creăm contextul unei pieţe de capital robuste. Spune că „trebuie doar voinţă şi consecvenţă”.

Nicolae Kovacs afirmă că nu a avut neapărat intenţia să părăsească piaţa de capital vreodată, dar că au existat momente în care tensiunile din piaţă, cauzate de unele conjuncturi economice nefaste, l-au făcut să îşi reevalueze expunerile şi să vândă. S-a întâmplat mai mult la începuturile carierei lui, când a făcut greşeala pe care o fac mulţi investitori de retail.

„Neavând experienţă şi nici cunoştinţele necesare, aceştia se sperie când cotaţiile se corectează puternic şi îşi reduc expunerile într-o piaţă în scădere. Dincolo de efectul nociv asupra pieţei în general, acest lucru generează rareori câştiguri pentru investitor”, remarcă acesta.

Din contră, un astfel de comportament poate să aducă pierderi în portofoliu. Nick a pierdut în general când a reacţionat emoţional şi nu a înţeles foarte clar perspectiva pe termen lung. Spune că au fost lecţii scumpe, dar extrem de valoroase.

„Am învăţat din fiecare pierdere şi am reuşit, în mare, să nu repet greşelile investiţionale. Probabil cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o este să nu iau decizii pripite şi să încerc să circul pe contrasens când drumul este destul de lat. Ceea ce am înţeles despre cum funcţionează investmentul este că randamentele mari s-au făcut în general prin investiţii strategice inteligente şi bine dimensionate în momente de cotitură, bazate de analize pe termen lung care au o probabilitate mare să transceadă orice inflamare de moment”, continuă el.

Uitându-se în urmă, Nick şi-ar fi dorit să fi dat mai din timp de cărţile „The Psychology of Money” de Morgan Housel şi „The Intelligent Investor” de Benjamin Graham, care, spune el, te învaţă să conştientizezi mai bine perioada vieţii în care te afli şi, în funcţie de asta, ce fel de structură de portofoliu şi ce strategie de investiţii ţi s-ar potrivi. Recunoaşte că citindu-le ar fi putut evita unele greşeli şi ar fi luat decizii care să ducă la rezultate mai bune.

„Cred că este important pentru fiecare investitor să se cunoască foarte bine şi să pornească la drum având această înţelegere de sine. Toată lumea aşteaptă creşteri de la acţiunile în care au investit. Nu reprezint o excepţie de la regulă, dar depinde mult de perioada în care mă aflu. În evoluţia mea ca investitor am trecut prin diverse etape în care am experimentat cu diverse compoziţii de portofoliu, iar în timp am găsit formula potrivită pentru mine”, spune Nicolae Kovacs.

Abia după ce şi-a definit profilul investiţional şi după ce a învăţat care sunt limitele şi oportunităţile fiecărui instrument de investiţii, oricine poate să pornească cu încredere la drum, iar pe drum, spune Nick, să nu reacţioneze emoţional la evenimente neprevăzute. Ce sfaturi alte i-ar da el cuiva care se gândeşte să înceapă să investească la bursă?

„Start with why. Să îşi clarifice de ce vrea să înceapă acest parcurs şi să încerce să creioneze o viziune pentru portofoliul său. Să îşi lămurească aşteptările, să analizeze care ar fi cash flow-ul şi ce profil de investitor au. Unii îşi vor permite să plaseze bani pe termen lung şi să aştepte, alţii care îşi permit investiţii pe termen lung au nevoie de dividende periodice, iar unii vor dori să facă investiţii sigure, cum ar fi în titlurile de stat”, încheie Nicolae Kovacs.   

DICŢIONARUL INVESTITORULUI

1. Private equity înseamnă capitalul investit în companii care nu sunt listate (sau tranzacţionate public), în general solide, în stare de regres sau care nu livrează în concordanţă cu capacităţile din cauza ineficienţei. Industria de private equity descrie acorduri de investiţii prin care se cumpără şi se administrează companii sau participaţii în companii mici (pentru creştere) şi medii-mari (pentru dezvoltare) din orice industrie.

Acestea sunt ulterior vândute la un preţ mai mare, adesea printr-o listare la bursă, proces care se numeşte exit şi care se face în 5-7 ani. Fondurile de private equity achiziţionează în general companii private, dar pot şi să câştige controlul asupra celor publice, însă cu scopul final de a le retrage de la tranzacţionare. În private equity disponibilităţile băneşti vin de la bănci de investiţii, fonduri de pensii, fonduri din asigurări sau diverse instituţii financiare şi companii, dar şi de la persoane fizice. În private equity, finanţarea se face prin achiziţia de acţiuni sau prin împrumuturi.

2. Venture capital este finanţarea acordată startup-urilor şi altor firme tinere care prezintă potenţial de creştere pe termen lung. Spre deosebire de private equity, care se concentrează pe toate domeniile de activitate, venture capital se uită în special la tehnologiile viitorului şi, pe lângă finanţare, poate oferi expertiză tehnologică şi/sau experienţă managerială. Acest tip de finanţare vine în general de la investitori înstăriţi, bănci de investiţii sau fonduri VC specializate.

Se mai numeşte capital de risc pentru că este concentrat pe companii mici şi inovatoare aflate în etapa de debut a dezvoltării sau pe cele nou înfiinţate, al căror potenţial de creştere şi, implicit, de risc este considerat a fi ridicat. Venture capital investeşte acolo unde randamentul potenţial este de cel puţin 25% anual şi perioada de investiţie este de 1-5 ani. De obicei, un venture capitalist cere 50% sau mai mult din acţionariat pentru a-şi exercita controlul în perioada stabilită şi, astfel, pentru a compensa riscurile ridicate ale unui business la început.

Private equity şi venture capital cumpără diferite tipuri de companii, investesc diferite sume de bani şi solicită diferite procente din companiile în care investesc. Industria de private equity şi cea de venture capital sunt adesea grupate alături de fondurile de hedging (hedge funds) ca investiţii alternative. Acestor investitori li se cere de obicei să angajeze capital semnificativ pentru mai mulţi ani, motiv pentru care accesul la astfel de investiţii le este rezervat entităţilor cu o valoare netă ridicată.