Răbdarea şi perseverenţa sunt două aspecte definitorii pe care un investitor trebuie să le deprindă. Ca să le înţelegi cu adevărat importanţa, de multe ori trebuie să faci şi greşeli, care pot duce la pierderi mai mici sau mai mari. „Nesiguranţa face parte din joc”, spune Alexandru Angelo  după 12 ani de prezenţă în piaţa de capital, timp în care şi-a dezvoltat şi cariera de inginer software. Cum a navigat investitorul prin apele bursei şi ce a câştigat în acest tot acest timp?

„Am început să investesc în anul 2010 şi am ales să fac acest lucru în primul rând pentru a putea beneficia de randamente superioare depozitelor bancare, dar şi din pasiune pentru pieţele financiare. Primul cont de investiţii a fost deschis la TradeVille”, povesteşte Alexandru Angelo, în vârstă de 32 de ani.

În acea perioadă, accesul la piaţa de capital era puţin mai complicat faţă de acum. Alexandru îşi aminteşte că a fost nevoie să meargă la sediul brokerului, să semneze contractul şi să pregătească acte în format fizic. Astăzi, totul este mult mai simplu, un cont de tranzacţionare putând fi deschis online.

Alexandru Angelo s-a născut în Buzău, dar locuieşte în Bucureşti de 13 ani. A terminat Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice, iar ulterior a urmat un master în Bănci şi Politici Monetare. Şi-a început cariera ca trader pe energie în cadrul companiei GHF Group, astăzi Futures First, unde a lucrat un singur an.

„Compania avea ca scop speculaţiile pe piaţa futures din Chicago şi cea europeană, Intercontinental Exchange. Aici a fost perioada unde am învăţat extrem de multe despre pieţele financiare, speculaţii, mişcările de preţ şi impactul jucătorilor mari asupra lor. Dezavantajul era că lucram în jur de 10-12 ore pe zi, un program greu de susţinut pe termen lung, dar a meritat. Astăzi multe dintre cele invăţate atunci îmi sunt foarte utile în decizii”, afirmă investitorul.

După experienţa dobândită din postura de trader pe energie, s-a angajat part-time ca broker la Goldring, unul dintre cei mai activi intermediari de la Bursa de la Bucureşti, unde a reuşit să rămână conectat la Bursă şi să ia contact cu oameni cu experienţă în piaţa de capital. A lucrat la Goldring mai mulţi ani, unde a fost şi analist, însă în 2019 a luat decizia să se despartă de echipă şi să rămână doar investitor.

„La 1 ianuarie 2018 am început să gestionez activ investiţiile familiei şi ale câtorva apropiaţi, pentru că au înţeles că Bursa este despre strategie, disciplină şi răbdare. Bifându-le pe acestea, cred că pe termen lung se poate construi ceva frumos”, spune el.

NUME: Alexandru Angelo

VÂRSTĂ: 32 de ani

PROFESIE: economist

OCUPAŢIE: full-time inginer software, part-time analist şi investitor

INVESTEŞTE: pe termen lung

În momentul de faţă, Alexandru Angelo ocupă o poziţie de inginer software full-time în cadrul unei companii, iar activitatea pe piaţa de capital se rezumă la un loc de muncă part-time, un fel de hobby, de două-trei ore pe zi. „Portofoliul actual este unul de rulaj redus, care încearcă să beneficieze mai degrabă de mişcările pe termen mediu-lung şi nu de speculaţiile pe termen foarte scurt”, adaugă investitorul.

Alexandru îşi aduce aminte că prima achiziţie a sa a fost Transgaz, motivată de randamentul dividendului, iar suma investită s-a ridicat la 15.000 de lei. Dacă la începutul carierei de investitor era adeptul speculaţiilor pe termen scurt, de la câteva zile la maximum câteva săptămâni, ei bine, strategia lui s-a schimbat în timp.

„Astăzi mă regăsesc ca fiind un investitor răbdător şi care încearcă să înţeleagă imaginea macroeconomică înainte de a lua deciziile, aşadar prefer o strategie de gestiune activă, dar pe termen mai lung, de la câteva săptămâni până la câţiva ani. De exemplu, Romgaz se află în portofoliul meu de aproape doi ani”, afirmă el. Fondul Proprietatea, Romgaz, Alumil Rom Industry, Agroland, Barrick Gold şi British American Tobacco sunt cele mai mari deţineri ale sale.

Pe termen lung, rămâne în continuare optimist cu privire la sectorul energiei şi la acţiunile de tip value şi de dividend, în detrimentul celor de tip growth. „Am un portofoliu diversificat, iar ponderile instrumentelor oscilează în funcţie de ciclul economic sau de sectoarele care consider eu că pot beneficia mai mult în acea perioadă. În acest moment, deţin 50% în acţiuni, din care peste jumătate sunt listate pe piaţa locală, 15% aur şi restul de 35% cash şi obligaţiuni de stat cu scadenţă scurtă, sub doi ani”, mai spune el.

A participat la multe plasamente private de obligaţiuni, atât denominate în lei, cât şi în euro. De asemenea, a luat parte la câteva plasamente private de acţiuni, precum cele de la Agroland, SafeTech Innovations sau AirClaim. „Cred că mult discutata Hidroelectrica va veni curând pe Bursa românească, mă aştept în primul trimestru din 2023.”

Totodată, Alexandru mai investeşte pe bursele internaţionale, cum ar fi SUA sau Brazilia. „Uneori prefer achiziţionarea unor opţiuni de tip put pe diverse acţiuni sau ETF-uri pentru a proteja portofoliul în cazul în care există riscuri care se pot materializa, cum ar fi creşterea dobânzilor”, continuă el.

Anul 2021 i-a adus un randament de 13% pe portofoliu, iar deţinerile din energie şi cele care au reuşit să-şi transfere costurile către consumatorul final, cum ar fi Romgaz şi Alumil, dar şi plasamentele private de la Agroland şi SafeTech i-au adus cele mai mari câştiguri. Deţinerile lui în piaţa de capital se ridică la aproximativ 1 milion de lei.

Despre alegeri şi pierderi

Pentru Alexandru, cel mai important este să înţeleagă unde ne aflăm în ciclul economic şi care este situaţia macro. Încearcă să analizeze ce sectoare vor beneficia cel mai mult în anumite circumstanţe, apoi caută cea mai potrivită companie în cadrul sectorului.

„Când spun «potrivită» mă refer la calitatea şi istoricul managementului, profitabilitate, grad de îndatorare, cum a reacţionat în crizele sau în boomurile precendente, dacă şi cum îşi remunerează investitorii şi, evident, dacă şi cum respectă regulile de guvernanţă corporativă şi criteriile ESG”, completează el.

Investitorul spune că la momentul actual nu ar investi în companii care au planuri de lungă durată, cum sunt cele din sectorul tehnologic şi mai ales cele care nu au avut niciodată un trimestru profitabil. În ultimele luni şi-a făcut exitul din obligaţiunile corporative şi încă este cumpărător de obligaţiuni de stat cu scadenţe scurte şi aur. „Cred că obligaţiunile de stat la rate de dobândă de 7%-8%-9% devin extrem de utile în portofoliile investitorilor.”

Când Alexandru a auzit prima dată de virusul SARS-CoV-2, era 25-26 ianuarie 2020. Şi-a dat seama destul de repede că rata de multiplicare este extrem de mare şi că există o şansă reală să se propage la nivel global, astfel că a luat decizia să reducă semnificativ expunerile pe acţiuni, de la 40% la aproape 0%. În schimb, a ţinut mult cash şi aur.

„Dacă eşti un investitor pe termen mediu-lung, este important ca în piaţa de capital să pleci de la o gândire pragmatică, la rece şi puţin contrariantă faţă de consens. Prin prisma faptului că indicatorii economici sugerau un final de ciclu economic şi am fost pregătit în orice moment pentru o eventuală scădere, totul s-a redus la aşteptarea unui declanşator”, explică el.

Alexandru spune că lichidarea tuturor investiţiilor în acţiuni a fost o decizie radicală, dar neavând un cont de tranzacţionare pe pieţele externe la acel moment, nu a putut accesa instrumentele de hedging precum opţiunile de tip put. „Am reintrat la cumpărare timid prin mai-iunie şi ţin minte că am început să iau Romgaz la 27 de lei şi Petrom la 32 de bani, pentru că mi-am dat seama că intervenţia concertată a băncilor centrale şi stimulii fiscali vor conduce spre o inflaţie ridicată în trimestrele următoare, lucru care s-a dovedit adevărat – din aprilie 2021 inflaţia şi-a făcut apariţia”, îşi aminteşte investitorul.

Alexandru spune că a avut extrem de multe pierderi în activitatea de investiţii, dar niciodată nu a riscat mult pe o singură tranzacţie. Pierderea potenţială a fost mereu plafonată la maximum 3% din capitalul total. Care a fost cea mai mare pierdere? „Compania rusească Polymetal International, listată pe Bursa de la Londra, care odată cu războiul şi sancţiunile a avut o depreciere de 90%.”

Alexandru Angelo, investitor: „Pieţele financiare, cum este şi cea de capital, te trec prin multe sentimente şi cred că îţi poţi descoperi noi laturi ale tale, pe care le poţi dezvolta într-o direcţie bună. Nesiguranţa face parte din joc, indiferent de vârsta la care investeşti. Cu toate acestea, nu am simţit sau avut niciodată intenţia să părăsesc ringul bursier.”

Acesta mai spune că tot timpul este ceva de îmbunătăţit în piaţa de capital, dar în acest moment atrage atenţia investitorilor în principal la trierea companiilor care se listează, cu precădere cele de pe piaţa AeRO, pentru că există posibilitatea ca unele dintre ele să nu livreze ceea ce au promis sau să aibă alte planuri faţă de cele înaintate.

Asta ar avea, evident, efecte negative asupra jucătorilor din piaţă şi i-ar putea speria. „Aş spune că cel mai important pentru un investitor este să aibă răbdare. Am simţit pe cont propriu că poate fi o provocare atunci când eşti tânăr”, spune Alexandru.

El consideră că novicii este bine să tranzacţioneze şi să speculeze cât mai mult, că este nevoie de minimum 5.000 de ore de tranzacţionare activă pentru a înţelege mişcările pieţelor. „Cu cât mai multe tranzacţii, cu atât el sau ea va avea de câştigat mai mult în procesul de învăţare.”

De asemenea, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Cu ce a rămas după 12 ani de investiţii bursiere? „Pieţele financiare, cum este şi cea de capital, te trec prin multe sentimente şi cred că îţi poţi descoperi noi laturi ale tale, pe care le poţi dezvolta într-o direcţie bună. Nesiguranţa face parte din joc, indiferent de vârsta la care investeşti. Cu toate acestea, nu am simţit sau avut niciodată intenţia să părăsesc ringul bursier”, conchide Alexandru Angelo.

►Œ Opţiunile call/put dau cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra/vinde un activ suport la un preţ de dinainte stabilit (preţul de exercitare), la o anumită dată sau pe o anumită perioadă până la acea dată. În schimbul acesteia, el plăteşte sau primeşte o sumă de bani (denumită primă). În cazul în care piaţa se mişcă în devafoarea cumpărătorilor, aceştia au posibilitatea de a lăsa opţiunile să expire. În schimb, vânzatorul opţiunii are obligaţia de a vinde activul suport (pentru opţiunile call), respectiv de a-l cumpăra (în cazul contractelor put) în eventualitatea în care cumpărătorul opţiunii decide exercitarea acesteia.

► Gradul de îndatorare al unei companii este un indicator financiar la care băncile se uită atent atunci când acestea solicită un credit, fiind un indicator de risc. Acesta calculează măsura în care o companie se sprijină pe bani împrumutaţi şi se exprimă în procente. Se calculează ca totalul datoriilor împărţit la totalul activelor înmulţit cu 100. O companie cu un grad de îndatorare mai mare de 100% are mai multe datorii decât active, având un nivel de risc mai ridicat, în timp ce valorile mai mici reflectă situaţia opusă. De exemplu, un grad de îndatorare de 40% înseamnă că pentru fiecare leu pe care îl are ca active o companie datorează 40 de bani.