De ce criza economică a fost previzibilă pentru economişti, jurnalişti sau publicul larg (căutările pe Google ale termenului Housing Bubble s-au înmulţit de zece ori din ianuarie 2004 până în vara lui 2005, in timp ce termenul de "bulă imobiliară" fusese folosit de numai opt ori în programele de ştiri din 2001 şi de 3.447 ori în 2005), dar agenţiile de rating, care trebuiau să măsoare riscul pe pieţele financiare, spun că lor le-a scăpat?

Nate Silver, scriitor, statistician, fondator al blogului politic FiveThirtyEight.com, a scris ditamai cartea pe această temă. Ideea lui Silver este simplă - elimini zgomotul, analizezi semnalul şi eşti în măsură să prevezi ce se va întâmpla -, dar punerea în practică este cât se poate de complicată. Cum ştii ce este zgomot şi ce este semnal?

Unii ştiu; nu sunt infailibili, dar reuşesc. Un profesor de psihologie de la universitatea din California vorbeşte despre arici şi vulpi; primii cred în Ideile Mari, care guvernează lumea, echivalentul legilor care guvernează fizica - genul Karl Marx care explică orice folosind lupta de clasă. Vulpile, în schimb, cred într-o mulţime de idei mici, recurg la o sumedenie de abordări ale unei probleme, sunt mai tolerante faţă de nuanţe, incertitudine, complexitate şi opinii divergente. Vulpile sunt mult mai performante decât aricii în materie de predicţii.

Folosind exemple din baseball, poker, meteorologie, şah sau tehnologie, Silver, el însuşi autorul unui sistem de prognoză a performanţelor în baseball, desluşeşte câteva dintre secretele predicţiei corecte. Fără nicio pretenţie de a prezice în mod corect, spun că "Semnalul şi zgomotul" ar trebui să se afle pe lista celor mai bine vândute cărţi de afaceri din următoarea perioadă.

Nate Silver - "Semnalul şi zgomotul. De ce atât de multe predicţii dau greş - pe când altele reuşesc", Editura Publica, Bucureşti, 2013