M-a atras "Mania lalelelor" pentru că subiectul este inedit - practic, povestea uneia dintre primele, dacă nu chiar prima, bulă speculativă din istoria omenirii -, dar şi pentru că ştiam destul de puţine lucruri despre acel moment. Iar Mike Dash povesteşte minunat, documentat şi cu lux de amănunte povestea nebuniei lalelelor, ce a avut loc între 1633 şi 1637, cu un punct culminant în toamna şi iarna anilor 1636 şi 1637, perioadă în care preţurile bulbilor de lalea au atins valori de neimaginat, şi o cădere abruptă a valorii florilor în februarie 1637.

De ce spun valori de neimaginat? Iată: într-o perioadă în care 150 de litri de coniac franţuzesc costau 60 de guldeni, iar un meseriaş calificat, de genul unui dulgher, câştiga pe an 150 de guldeni, cel mai mare preţ plătit pentru un bulb de lalea, atestat şi verificat, a fost de 5.200 de guldeni. Alte comparaţii de preţuri: Rembrandt a primit pentru "Rondul de noapte" 1.600 de guldeni, în 1642, iar venitul anual mediu al unui mare negustor era, în 1630, de circa 3.000 de guldeni. Şi totuşi, ce s-a petrecut atunci? De unde această nebunie? De unde preţurile, cine şi ce au alimentat-o?

Olanda a traversat atunci o aşa-zisă "perioadă de aur", de înflorire economică şi culturală, care a alimentat gustul oamenilor pentru frumos, pentru excentric şi pentru lucruri speciale. Iar lalelele erau, atunci, cu totul şi cu totul speciale - mult mai frumoase decât ce găsim astăzi în florării, decorând grădini, case, rochii sau corsete, iscând pasiuni şi dorinţe şi lăcomii. Iar nebunia tranzacţionării bulbilor de flori a generat nu numai episodul speculativ, ci a pus şi bazele unei întregi ştiinţe a tranzacţiilor: acceptând să achiziţioneze bulbi care nu puteau fi livraţi decât peste câteva luni, negustorii de atunci au creat ceea ce se numeşte astăzi piaţa livrărilor la termen.

Mike Dash nu se mulţumeşte să relateze date şi momente. El creează figuri, umanizează povestea, îi dă dimensiuni geografice, economice, culturale şi artistice. "Cât despre tulipomanie... ei bine, virusul acesta nu avea să dispară niciodată definitiv. Este pur şi simplu o boală a omului, alimentată de două instincte complementare: admiraţia pentru tot ce e frumos şi lăcomia pentru bani; iar maladia irumpe din când în când", scrie Dash.

În Franţa, în 1838, când oamenii au iscat o nebunie pentru dalii, în 1912, pentru gladiolele olandeze, sau în 1985, în China, pentru crinul-păianjen roşu. Nu rataţi "Mania lalelelor", mai pasionantă, în felul ei, decât "Laleaua neagră" a lui Dumas.

Mike Dash - "Mania lalelelor", Editura Humanitas, Bucureşti, 2014