În 1993, compania canadiană de minerit Bre-X a cumpărat drepturile de exploatare a unei zone din Busang, Indonezia. 2 ani şi jumătate mai târziu, aceeaşi companie a anunţat descoperirea unui depozit imens de aur (care ar fi fost verificat şi de experţi în domeniu). Acţiunile Bre-X au explodat, ajungând în doar 6 luni de zeci de ori mai valoroase; problemele au început însă în 1997, atunci când analize amănunţite asupra unor mostre de aur au demonstrat că acestea erau false. Chiar dacă Gold foloseşte doar secvenţe ale poveştii adevărate, elementele de bază pot fi regăsite de-a lungul celor două ore.

Vorbim de un proiect la care s-a lucrat mult timp: au fost anunţaţi ca regizori, pe rând, Michael Mann şi Spike Lee. În cele din urmă, filmul a ajuns pe mâinile lui Stephan Gaghan, cunoscut publicului larg pentru Syriana - de altfel, pelicula din 2005 e şi ultima semnată de regizor înainte de Gold.

Cu atingerea unui alt regizor, filmul ar fi putut fi unul memorabil; regizorul a încercat însă să combine stiluri foarte diferite, preluând elemente atât de la Scorsese, cât şi de la David O. Russell, iar rezultatul a fost unul bizar. Astfel, cea mai mare parte a filmului îl prezintă pe Kenny Wells (interpretat de Matthew McConaughey) făcându-şi loc printre oameni de afaceri care vor să îl cumpere, grupuri politice care vor să îi fure averea şi prieteni care nu sunt foarte de încredere. Ideea de a cheltui fără limite e prezentată într‑un mod menit parcă să explice cum un câştigător de loterie poate ajunge falit într-un timp extrem de scurt. Succesul lui Kenny vine ca urmare a unui „pariu” pe termen lung, iar atunci când rezultatele apar, el găseşte un mod de a scăpa de bani mai repede decât banii îi ajung în cont.

Gaghan, care a semnat şi scenariul, este un scriitor talentat, dar subiectul de aici pare să-i fi fost peste mână. Chiar dacă McConaughey şi restul actorilor fac o treabă decentă, povestea nu este relatată într-un mod care să implice în vreun fel spectatorul. Mai pe scurt, lipsa de viziune a regizorului este una evidentă.

Trecând peste problemele pe care le-am semnalat, Gold e un film care merită urmărit; deşi acţiunea se desfăşoară în urmă cu două decenii, povestea e încă relevantă pentru ziua de azi.