A nu se înţelege prin ritm lent nevoie mea de acţiune, explozii sau cine ştie ce efecte speciale; există filme fabuloase, spre exemplu 12 Angry Men, care te ţin în tensiune ore întregi doar prin dialogul dintre personaje.

Logan Lucky nu e însă un exemplu pozitiv în acest sens, deşi beneficiază de o distribuţie de excepţie şi de un regizor care a demonstrat, nu de puţine ori, că ştie ce să facă în spatele unei camere de filmat.

Logan Lucky nu este suficient de amuzant pentru a fi o comedie şi nu are suficientă acţiune pentru a trece în respectiva categorie; este un film prins între ceea ce ar fi putut fi şi ceea ce este. Fiecare scenă este lungită dureros de mult, iar asta e ceva ce m-aş fi aşteptat să critic mai curând la un film românesc; Soderbergh pare decis să elimine orice urmă de grabă din filmul său, transformându-l într-un soi de exerciţiu de răbdare pentru spectatori.

Subiectul central e cel al unui jaf la o cursă NASCAR, organizat de doi fraţi, sora lor vicleană şi un expert în demolări numit - nu foarte subtil şi nici foarte amuzant - Joe Bang. Elementele jafului ar fi putut fi transpuse într-un film extrem de captivant, dar regizorul a ales o altă variantă.

Fără a divulga mai mult din acţiunea propriu-zisă, o să dau un exemplu care ilustrează perfect toate problemele din Logan Lucky: înainte de începerea cursei, o femeie interpretează imnul naţional al Statelor Unite. Şi îl tot interpretează, timp de 30 de secunde, timp în care camera stă fixată pe chipul ei.

În acest moment, simt că trebuie să revin la ideea că nu toate filmele au nevoie de un ritm rapid; dar vorbim aici de o comedie, de un film care se învârte în jurul unui jaf orchestrat de câteva personaje care nu excelează la capitolul inteligenţă. Prin urmare, dacă vrei ca spectatorul să râdă, asigură-te că are cine să spună gluma.

La ora redactării acestui text, Logan Lucky se afla în cea de-a 45-a zi pe ecrane, iar vânzările de bilete ajunseseră pe la 41 de milioane de dolari. Dacă adăugăm costurile de marketing la bugetul de 29 de milioane, rezultă că producătorii s-au ales probabil cu bani pentru un pachet de ţigări, nu mai mult. Şi ar trebui să fie mulţumiţi cu asta.

Închei cu regretul că actori aflaţi la mare căutare pierd scenarii bune pentru a juca în filme de acest gen. Aştept ca finalul anului să aducă ceva filme mai bune, fiindu-mi greu să cred că nimeni nu poate să se bată cu Dunkirk, filmul de război al lui Christopher Nolan.

La finalul creditelor, producătorii s-au gândit să insereze şi o glumă: ”Nimeni nu a fost jefuit în timpul realizării acestui film. în afară de tine“. De-acord: am fost jefuit de aproape două ore.

NOTA: 5,5/10