O poveste antrenanta, animatie revolutionara si foarte multa actiune definesc filmul regizat de Lee Unkrich, o pelicula care ii incanta si emotioneaza pe mici si mari deopotriva, pastrandu-si coordonatele obisnuite: prietenia si devotamentul "to infinity and beyond!".

Primul efort IMAX 3D al celor de la Pixar aduce si o poveste mai matura si sumbra decat te-ai fi asteptat de la Buzz si Woody, dar acest aspect nu pica absolut deloc rau, Pixar dovedind inca o data ca poate controla un mesaj plin de continut pentru spectatorii de orice varsta. Pana la urma, acesta este si subiectul filmului: maturizarea si toate aspectele pozitive sau negative ale trecerii timpului.

Cand stapanul lor Andy se pregateste sa plece la facultate, jucariile trec prin momente de nemaipomenita cumpana: ce se va intampla cu ele? Vor fi aruncate? Vor ajunge in pod? Sau, cea mai infricosatoare perspectiva, vor fi despartite unele de celelalte? O incurcatura cu scara de la pod si sacii de gunoi este punctul de pornire al noii povesti, in care jucariile vor avea de infruntat nu doar greaua povara a faptului ca nu mai conteaza pentru stapanul lor, ci si iadul unei gradinite pentru copii unde vor avea de-a face cu noi si, trebuie sa zicem, groaznice jucarii.

Probabil aceasta este si decizia cea mai buna a echipei lui Lee Unkrich, cel care monta in 1995 "Toy Story" si co-regiza in 1999 "Toy Story 2": multe dintre numeroasele personaje din primele doua filme dispar pentru a face locul altora, suficient de sumbre pentru a putea broda cu ajutorul lor o discutie despre soarta, resemnare, validare si asa mai departe. In acelasi timp, raman la locul lor umorul, vioiciunea si spiritul de aventura al familiarilor Woody si Buzz, sfatosenia si indaratnicia cuplului Cap de Cartof, isteria binevoitoare a dinozaurului Rex, initiativa razboinica a lui Slinky Dog sau pesimismul relational al lui Jessie.