La aceste pârghii de reducere a discountului se adaugă vânzarea de acţiuni din portofoliu, spre a susţine finanţarea programelor de răscumpărare a acţiunilor. Astfel încât, dacă în 2011 Fondul a fost un investitor activ, cumpărând acţiuni BRD, Erste Group, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank International, Conpet şi Azomureş în valoare totală de peste 130 mil. euro, în 2013 nu a mai făcut decât o singură achiziţie de acţiuni Nuclearelectrica, înainte de listarea companiei, dar în schimb a vândut aproximativ 1% din Petrom şi tot pachetul de 15% deţinut la Transgaz, suma totală încasată fiind de 125 mil. euro. La finele lunii februarie, activele Fondului Proprietatea erau de 14,6 mld. lei (3,25 mld. euro), iar portofoliul cuprindea 61 de companii. Acţiunile listate reprezentau 54,5% din valoarea activului net pe acţiune (1,2097 lei). Cele mai recente rapoarte de analiză situează ţinta de preţ pentru anul în curs la 0,87 lei (Raiffeisen), 0,89 lei (Erste), 0,8956 lei (BRD), 0,9203 lei (SSIF Prime Transaction), respectiv 1,01 lei (SSIF Broker). Pentru comparaţie, maximul ultimului an a fost de 0,868 lei/acţiune.

Dacă ar fi să aleagă o mişcare mai puţin fericită pe care a făcut-o FT, aceasta se referă la includerea în portofoliu a acţiunilor băncilor austriece cu expunere în România - e vorba de acţiunile Raiffeisen şi Erste listate la Viena.

„La vremea când am făcut acele achiziţii, nu am fi găsit pe piaţa din România alte acţiuni cu preţuri la fel de atractive, iar lichiditatea pieţei era mult mai redusă„, explică managerul. În rest însă, spune că nu poate numi alte decizii cu impact negativ asupra portofoliului sau a echipei - ba mai mult, aceeaşi echipă de conducere cu care FT a plecat la drum în 2011 e şi acum neschimbată. „Dar, într-adevăr, poate în două-trei ocazii am fi putut fi mai puţin duri în raport cu o serie de oficiali guvernamentali, pentru că rezultatul a fost că aceştia s-au supărat pe noi şi au amânat anumite decizii care erau importante pentru noi. Pe viitor vom încerca să găsim un limbaj ceva mai diplomatic ca să explicăm anumite lucruri„, admite Konieczny.

Fermitatea Franklin Templeton ţine de poziţia asumată, atât în România, cât şi în alte ţări (grupul FT pentru pieţele emergente condus de Mark Mobius cuprinde analişti care îşi desfăşoară activitatea în 18 ţări din Europa, Asia şi America Latină), de investitor activ în companii, de „shareowner„ (proprietar de acţiuni) în loc de „shareholder„ (deţinător de acţiuni), adică de a interveni în administrarea companiilor de stat sau private. Nicăieri în altă ţară FT nu are însă participaţii atât de mari în companii şi o pondere atât de mare în portofoliu a companiilor controlate de stat, astfel încât experienţa acumulată în România, din punctul de vedere al nivelului de implicare şi al relaţiei cu autorităţile, oferă acum un model bun pentru strategia FT în alte ţări, apreciază managerul.

Dacă pe ansamblu calitatea managementului companiilor controlate de stat s-a îmbunătăţit, Konieczny se referă în mod special la Transelectrica, unde Fondul deţine 13,49% din acţiuni. Numirea ca director general al Transelectrica a lui Ştefan Bucătaru, fostul director al Teraplast, în vara anului trecut, „a fost un bun exemplu de aplicare corectă a OUG 109/2011„, care a stabilit noile standarde de guvernanţă corporativă şi de recrutare a managerilor pentru companiile de stat. A fost utilă în context şi legarea, în premieră pentru o companie de stat, a remuneraţiei managementului de performanţa financiară a firmei şi de preţul acţiunii, cu sistemul de opţiuni pe acţiuni practicat inclusiv în cadrul Franklin Templeton. Dintre companiile private unde Fondul are participaţii, Konieczny remarcă pentru calitatea managementului distribuitorii de gaze şi electricitate, în special GDF Suez. La polul opus, cu cel mai ineficient management, s-ar situa Complexul Energetic Oltenia, încă nerestructurat şi unde s-a aplicat doar parţial OUG 109.