Cu peste un deceniu de experienţă pe piaţa serviciilor de proprietate industrială, agenţia de proprietate industrială specializată în protecţia drepturilor de proprietate intelectuală Rompatent Design a asistat la toate schimbările majore din legislaţie survenite de-a lungul timpului, dar şi la cele de detaliu, care au însă un impact uriaş asupra businessurilor. Mihai Betelie, executivul din fruntea companiei, Evidenţiază cum poate deveni marca înregistrată o adevărată mină de aur, de ce e important ca antreprenorii să îşi protejeze mărcile, brevetele de invenţie, desenele şi modeleLE industriale printr-o înregistrare adecvată şi o monitorizare permanentă şi ce rol joacă specialiştii în acest proces.

„Marca este un instrument economic care ajută consumatorii să evalueze calitatea produselor sau serviciilor în momentul deciziei de cumpărare pe baza reputaţiei producătorului sau furnizorului de servicii. O marcă valoroasă oferă titularului posibilitatea de a percepe o majorare de preţ, oportunitatea de a creşte volumul vânzărilor sau de a obţine o cotă de piaţă superioară concurenţilor. Brandul este un activ necorporal pe care antreprenorul îl poate vinde sau licenţia şi are valenţe prin care se poate creşte valoarea companiei”, spune Mihai Betelie, CEO al companiei Rompatent Design, business înfiinţat în urmă cu circa 12 ani şi care de-a lungul timpului a înregistrat şi protejat peste 3.000 de mărci.

Brandul, reiterează executivul, este un activ extrem de valoros pentru orice companie din lume şi din acest punct de vedere companiile româneşti ar putea fi clasificate în trei mari categorii: cele care conştientizează valoarea brandului, îl protejează încă de la început şi investesc în promovarea lui pe toate pieţele pe care sunt prezente; companii care ignoră valoarea brandului, îl promovează, îl cresc, dar nu îl protejează şi companii care nu au informaţii despre ce înseamnă marca, care este rolul ei lansând produse sau servicii pe piaţă pe care nu le protejează şi în consecinţă nu obţin exclusivitate în folosirea lor. „Riscul acestora din urmă este în principal că la un moment dat să piardă dreptul de a le folosi.” În plus, referindu-se la un aspect fundamental în ceea ce priveşte impactul pe care îl poate avea un activ necorporal, în special marca, asupra valorii companiei, un aspect neglijat de antreprenorii din România, Betelie spune că marcile ca intangibile sunt înregistrate în contabilitatea companiilor din România la valoarea lor de achiziţie. „În timp, prin utilizarea brandului, valoarea acestuia creşte, însă antreprenorii nu acordă atenţie acestui fapt şi nu aduc în realitatea financiară a companiei valoarea de piaţă a mărcii, prin evaluarea pe care o face un evaluator acreditat de ANEVAR (Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România).” Astfel, un beneficiu major al mărcii – un activ necorporal a cărei valoare de piaţă poate fi determinată de către un evaluator de la ANEVAR, este că, asemenea oricărui bun pe care îl deţine o companie, la rândul său poate fi propusă unei bănci drept garanţie atunci când se solicită credite care să ajute la dezvoltarea afacerilor.

De multe ori, adaugă executivul, chiar şi simpla depunere a unor cereri de obţinere a unor drepturi de proprietate industrială (DPI) este interpretată ca un predictor de încredere al probabilităţii ca acea companie să aibă o creştere susţinută. „Drepturile de proprietate industrială sunt esenţiale şi în dezvoltarea internaţională a companiilor inovatoare şi permit acestora să-şi însuşească rezultatele creativităţii, inventivităţii şi investiţiilor în cercetare şi dezvoltare. Totodată, oferă premisele de a crea un stimulent pentru investiţii suplimentare sau viitoare în inovare.” Potrivit lui, se cuvine subliniat şi faptul că au fost efectuate studii economice elaborate conform cărora protecţia DPI pe pieţele externe este o condiţie prealabilă şi absolut necesară pentru transferul şi exploatarea activelor necorporale la nivel internaţional. „Aceste active necorporale cresc reputaţia companiei, ajută implicit la creşterea cifrei de afaceri, duc la creşterea capacităţii de a accesa noi pieţe şi fac mai facil accesul companiei la finanţare.”

Prin urmare, proprietatea industrială, atât în România dar şi în plan european şi internaţional, creşte importanţa şi valoarea companiilor. Este de notorietate că activele necorporale sunt valoroase pentru orice companie din lume şi reprezintă o investiţie în sine. „Aşadar, companiile care deţin mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale au şanse infinit mai mari să reziste pe piaţă şi să înregistreze o creştere mai mare comparativ cu cele care nu deţin astfel de active. De asemenea, aceste companii atrag mai uşor investiţii şi pot obţine venituri din exploatarea drepturilor de proprietate industrială prin colaborări, acorduri de licenţiere şi chiar francizări”. Totodată, spune că s-a constatat, în baza studiilor efectuate de specialişti ai Comisiei Europene, că acele companii deţinătoare de active sub forma de mărci, brevete de invenţie, desene etc. au un ritm de creştere superior celorlalte şi o mai mare stabilitate şi credibilitate pe piaţă.

Un serviciu de ajutor pentru companiile de orice dimensiune

Înfiinţată acum 12 ani, Rompatent Design a reuşit să-şi dubleze cifra de afaceri în ultimii trei ani, „având cea mai mare creştere în rândul companiilor care asigură consultanţă în materia proprietăţii industriale în România”. Serviciile companiei pot fi accesate de firmele din România indiferent de domeniul în care activează, fie că vorbim de start-up-uri sau multinaţionale.

Încă de la înfiinţare, Betelie spune că obiectivul central a fost acela de a informa şi a educa antreprenorii din România şi managerii de top ai companiilor cu privire la importanţa acestui domeniu, al proprietăţii industriale pentru companiile lor, cât şi pentru economia României în ansamblu. „Ne-am asumat rolul de ghid/formator în înţelegerea şi implementarea strategiilor de protecţie a mărcilor şi a celorlalte active necorporale. Am făcut acest lucru prin publicarea a numeroase articole în care atragem atenţia asupra capcanelor şi modificărilor legislative, asupra necesităţii înregistrării mărcilor şi a protecţiei acestora. Implicarea directă şi constantă pe toate palierele enumerate anterior reprezintă un aspect fundamental care ne diferenţiază de concurenţii noştri. Rompatent Design a avut şi are constant campanii de informare publică prin care oferă informaţii, sfaturi antreprenorilor privind utilitatea înregistrării mărcilor, dar şi cum îşi pot proteja eficient mărcile deja înregistrate şi alte drepturi de proprietate industrială.”

Un alt factor de diferenţiere în faţa competiţiei spune că este mixul de servicii, cel mai nou fiind Brand Alert, un instrument nou de marketing dezvoltat de agenţia Rompatent Design pentru piaţa din România şi care se adresează companiilor care înregistrează mărci constant. „Brand Alert identifică şi livrează clienţilor noştri informaţii despre mărcile naţionale pe care le depun concurenţii din segmentul lor de piaţă, sub forma unui raport. Serviciul acoperă o nevoie reală a companiilor inovative din România, care sunt interesate să afle din timp ce produse sau servicii urmează să se lanseze pe piaţă în industria lor, sau ce concurenţi noi apar în diferite industrii. Acest serviciu este oferit de Rompatent Design sub forma unui abonament lunar şi vine în ajutorul departamentelor de marketing al companiilor.” De asemenea, spune că sunt diferiţi pe piaţa serviciilor de proprietate industrială printr-un sistem unic de garanţii, pentru toate serviciile oferite clienţilor, în principal pentru serviciul de înregistrare marcă la OSIM şi EUIPO, dar şi pentru serviciul de monitorizare de marcă. „Practic, pentru fiecare serviciu achiziţionat de la Rompatent Design, clienţii noştri primesc o garanţie de bună execuţie.”

Diavolul stă în detalii

Vorbind despre una dintre marile provocări cu care piaţa s-a confruntat de-a lungul timpului, executivul exemplifică cu una dintre cele mai importante probleme, în care se regasesc  un numar  mare de companii din România, cele specializate în comerţ. „În anul 2020, o modificare subtilă în Legea mărcilor nr. 84/1998 a trecut  neobservată de mediul de afaceri. Această modificare a art. 11, din legea în cauză, a condus practic la pierderea protecţiei asupra mărcii de către companiile ce desfăşurau activităţi de comerţ, prin simplul fapt că aceste activităţi sunt incluse în clasa NISA 35 al cărei titlu general este: «publicitate; managementul, organizarea şi administrarea afacerilor; lucrări de birou».

Până în 2020, toate mărcile care aveau incluse la protecţie clasa NISA 35 aveau implicit protecţie şi pentru activităţile de comerţ, chiar dacă în titlul clasei nu se regăsea menţionat explicit şi termenul de comerţ”. Potrivit lui, modificarea art. 11 prevedea că „titularii mărcilor înregistrate în raport de întreg titlul clasei pot declara până la data de 30 septembrie 2020 că intenţia lor la data depunerii cererii de înregistrare a fost de a solicita protecţie pentru produse sau servicii în afara celor acoperite de sensul literal al titlului clasei respective”, lucru care înseamnă ca activităţile de comerţ care nu au legătură în sens literal cu „publicitate; managementul, organizarea şi administrarea afacerilor; lucrări de birou” trebuiau să facă obiectul declaraţiei până în termenul de 30 septembrie 2020. „Mărcile pentru care titularii lor nu au depus această declaraţie până la termenul fixat au rămas fără protecţie pentru activitatea de comerţ, adică nu au mai beneficiat de exclusivitatea conferită de marcă în a vinde produsele sub acel brand.”

Consultarea specialiştilor, esenţială

În ceea ce priveşte paşii esenţiali pe care trebuie să-i urmeze companiile care vor să-şi protejeze eficient brandurile, Betelie spune că cel mai important lucru pe care îl poate face un antreprenor aflat la început de drum este să se documenteze în direcţia creşterii eficienţei afacerii sale. Recomandarea sa este să se apeleze mai întâi la un consultant în proprietate industrială care să verifice şi să analizeze posibilitatea înregistrării cu succes a mărcii şi să evite astfel orice risc. „Pentru un start-up, preocuparea pentru protejarea mărcii trebuie să existe odată cu lansarea firmei, în strânsă legătură cu identificarea unei denumiri potrivite pentru un prim produs sau serviciu avut în vedere. Ideal este ca înregistrarea marcilor să aibă loc înainte de lansarea bunului sau serviciului pe piaţă.”

Sfatul pe care îl oferă, în baza experienţei de peste 12 ani în proprietate industrială, este ca antreprenorii să nu rişte lansarea de produse sau servicii noi pe piaţă până nu se obţine titlul de proprietate industrială (adică înregistrarea mărcii). „Acesta ar fi primul pas. De asemenea, pentru a fi siguri că marca dorită va fi şi înregistrată şi protejată eficient ulterior înregistrării prin monitorizare, recomandăm colaborarea constantă cu un specialist în proprietate industrială.” Potrivit lui, nu trebuie uitat nici faptul că toate companiile trebuie să-şi protejeze tot ceea ce creează şi anume: mărci, desene sau modele industriale, idei inventive care pot duce la obţinerea de brevete. „Primul pas este cel mai important.” Betelie povesteşte că a întâlnit des situaţii concrete în care companii de renume au lansat un produs, au alocat bugete considerabile în promovare, dar nu au reuşit să-şi înregistreze marca din diverse motive. „Astfel au fost nevoite să o ia de la capăt şi să găsească soluţii noi, iar costurile au fost, firesc, mult mai mari decât cele preconizate şi bugetate.”

Despre importanţa consultării specialiştilor în proprietate industrială în procesul de înregistrare şi protejare a mărcilor, Betelie spune că „practica ne-a demonstrat că în lipsa unui profesionist, mărcile sunt depuse adeseori greşit, în sensul că nu se solicită protecţie completă pentru toate bunurile şi serviciile oferite de titularul mărcii sau nu se solicită protecţie în toate teritoriile vizate de activitatea economică desfăşurată. Concret, riscul poate însemna pierderea exclusivităţii şi deci afectarea patrimoniului companiilor.” De asemenea, spune că specialiştii în proprietate industrială au un avantaj net superior faţă de juriştii interni ai companiilor care sunt folosiţi în activităţile ce ţin de domeniul juridic şi care nu au expertiza consilierului de proprietate industrială dată de experienţa şi repetabilitatea specifică în domeniu. „O altă latură practică a avantajelor consultării specialiştilor este că aceştia au instrumente adecvate şi eficiente de informare permanentă a companiilor cu privire la schimbările legislative, deţin instrumentele necesare protecţiei mărcilor ulterior înregistrării acestora.” De asemenea, vorbind de impactul pe care îl poate avea alegerea incorectă a unei clase la momentul solicitării de înregistrare a mărcii sau una necorelată cu activitatea desfăşurată în mod efectiv de către companie, Mihai Betelie spune că acest lucru duce inevitabil la o protecţie superficială a mărcii sau chiar la lipsa unei protecţii adecvate. „Putem da ca exemplu cazul unei companii al cărei domeniu de activitate este comercializarea aparatelor de aer condiţionat, şi nu producţia acestora. În măsura în care această companie, fără a avea alături un specialist în proprietate industrială, alege să-şi înregistreze o marcă pentru clasa NISA 11 (Aparate şi instalaţii de iluminat, de încălzire, de răcire, de producere a aburului, de gătit, de uscare, de ventilare, de distribuire a apei şi de uz sanitar), dar nu şi clasa NISA 35 care îi protejează activitatea de comerţ, va avea falsa senzaţie că marca sa este protejată, deşi în realitate este exact invers.” El adaugă că, deşi alegerea incorectă a denumirii marcii nu prea este întâlnită în practică, asta nu înseamnă însă că excludem această posibilitate. „Însă în general, atunci când companiile îşi aleg pentru lansare un produs sau un serviciu, marca solicitată la înregistrare corespunde denumirii produsului sau serviciului.”

Executivul adaugă că, indiferent de tipul afacerii deţinute, trebuie să protejăm identitatea brandurilor corect, prin înregistrarea tuturor denumirilor ca marcă, „recomandarea noastră fiind ca înregistrarea marcii să aibă loc înainte de lansarea de piaţă a bunurilor sau serviciilor în cauză”. Şi asta pentru că, în condiţiile legislaţiei actuale, oricine poate distruge o afacere prin înregistrarea ca marcă la OSIM a denumirii brandului unui concurent, pentru că ulterior să solicite interzicerea folosirii acesteia, prin simplul fapt că a devenit proprietar asupra marcii înaintea companiei care o folosea, dar nu a înregistrat-o. „La fel, oricine poate oferi bunuri sau servicii sub denumirea creată şi dezvoltată iniţial, sau sub una asemănătoare, profitând de renumele deja obţinut în timp. Acest lucru nu se va întâmpla dacă înţelegi să ai alături un specialist în proprietate industrială care să te consilieze în sensul înregistrării marcii.” Dintre cele mai semnificative riscuri la care sunt supuse companiile care nu îşi înregistrează marca sunt furtul de identitate, deprecierea brandului, pierderea ac cesului pe pieţe noi, reducerea cifrei de afaceri şi scăderea traficului web. „Dacă însă îţi protejezi ca marcă bunurile sau serviciile înainte de a le lansa pe piaţă, ai asigurată proprietatea lor pe o perioadă de 10 ani şi implicit exclusivitatea în folosire.”

Conform legii mărcilor, opoziţia este singura acţiune prin care se poate obţine respingerea la înregistrare a cererilor de marcă similare sau identice cu cele deţinute de titular. „Deţinătorul unei mărci anterioare se poate opune, într-un termen de 2 luni de la data în care se publică admiterea la înregistrare a noii mărci. Dacă nu va acţiona în acest sens, marca nouă se va înregistra şi va coexista pe aceeaşi piaţă cu mărcile iniţiale, ceea ce va genera apariţia unui proces în instanţă care presupune un consum mai mare financiar şi de timp. Pentru a preveni apariţia unei asemenea situaţii, monitorizarea mărcilor este singura modalitate prin care poate fi protejată o marcă înregistrată.” Totodată, Betelie povesteşte că au identificat situaţii ale unor companii care vând produsele sau serviciile lor în state membre ale UE sau în alte state şi nu au protecţie în acele teritorii riscând oricând să îşi piardă exclusivitatea. „Întâlnim situaţii când se lansează bunuri sau servicii şi pur şi simplu se omite să fie înregistrate ca marcă. Nu cred că este oportun să exemplific şi cu atât mai puţin să comentez asemenea cazuri pentru că expunerea lor ar aduce prejudicii de imagine acestor companii.”

Un risc ce necesită monitorizare permanentă

În ceea ce priveşte diferenţa dintre înregistrarea unei mărci la OSIM şi monitorizarea activă a mărcii, executivul explică faptul că înregistrarea unei mărci este un proces administrativ-jurisdicţional care conduce la obţinerea unui drept de proprietate industrială asupra acesteia. „Ce trebuie reţinut este că simpla înregistrare a unei mărci nu este un proces care asigură protecţia juridică integrală a acesteia. Este adevărat că marca este un bun pentru care prin înregistrare se obţine un titlu de proprietate, însă acest drept de proprietate industrială trebuie protejat în mod eficace ca oricare alt drept de proprietate.” Pe de altă parte, el explică şi faptul că simpla înregistrare a mărcii nu îţi conferă decât un drept de proprietate, însă aceasta trebuie urmată în mod absolut necesar de monitorizarea mărcii, protecţia ulterioară înregistrării fiind absolut necesară, întrucât începând cu anul 2010 legislaţia naţională permite înregistrarea unor mărci identice sau asemănătoare cu altele deja înregistrate, cu referire la aceleaşi bunuri/servicii. „Pentru evitarea riscului apariţiei pe piaţă a unor astfel de branduri, titularii de mărci trebuie să monitorizeze lunar toate buletinele naţionale şi europene în care se publică cereri noi de marcă.” Monitorizarea, aşadar, este un proces de apărare a mărcii prin semnalarea unor depuneri similare de mărci. Mihai Betelie subliniază că, în situaţia în care se constată depunerea unei mărci asemănătoare sau identice, este imperios necesar să uzăm de căile de atac prevăzute de lege pentru a opri la timp înregistrarea noii mărci. „Specificăm imperios că acest lucru este vital întrucât OSIM nu mai are posibilitatea conform legii de a refuza la înregistrare o cerere de marcă depusă, identică sau asemănătoare cu o marcă anterioară. În caz contrar, noua marcă se admite la înregistrare, coexistă pe piaţă cu cea veche şi astfel apare riscul de confuzie şi asociere în rândul consumatorilor. Cu alte cuvinte, doar înregistrarea unei mărci fără monitorizarea sa ulterioară nu asigură o protecţie adecvată a acesteia, iar consecinţele se revarsă în patrimoniul companiei titulare de marcă.”

România, în pas cu Europa

Deşi OSIM nu a publicat încă raportul de activitate şi statisticile aferente anului 2023, datele din anii anteriori atestă că aproximativ 11.000 de mărci sunt depuse anual în România, acesta fiind un număr aproximativ constant în ultimii ani. „Sigur, comparativ cu situaţia înregistrării mărcilor la nivel european (EUIPO), care aproape s-a dublat de la 100.000 la 197.000 în decurs de aproape 10 ani, observăm că România se situează chiar foarte bine. Acest fapt denotă un interes real al companiilor pentru scalarea afacerilor lor, lucru care nu poate decât să ne bucure, mai ales în condiţiile în care apreciem că am contribuit şi noi la informarea şi conştientizarea acestora asupra importanţei drepturilor de proprietate industrială.” În ceea ce priveşte principalele domenii în care se înregistrează mărci, OSIM nu oferă statistici pe categorii de bunuri sau servicii care sunt protejate, însă, „din experienţa noastră, cele mai des întâlnite cereri de marcă sunt cele din domeniul farmaceutic şi cosmetic, producţie de bunuri alimentare, comerţ, media, educaţie şi sănătate”. Potrivit lui, este îmbucurător faptul că testul timpului îl trec în medie 75% din ele, dacă ne raportăm la numărul anual mediu de 7.500 de reînnoiri, media fiind similară şi la nivel european.

Nu resursa financiară e problema

Betelie notează că educarea antreprenorilor români din perspectiva protejării proprietăţii industriale începe de la informarea lor, ceea ce reprezintă un proces de durată, dar care în timp îşi arată eficienţa. „O parte dintre deţinătorii acestor businessuri au conştientizat importanţa proprietăţii industriale abia după ce s-au lovit de situaţii în care riscau să-şi piardă brandurile, fie s-au confruntat cu furtul identităţii de business, produs sau serviciu. De aceea am înţeles să fim alături de ei şi am reuşit astfel să obţinem împreună rezultate dintre cele mai bune.”

Întrebat dacă în spatele reticenţei antreprenorilor în protejarea mărcii se ascunde şi o chestiune de costuri, nu doar de lipsă de educaţie, Mihai Betelie spune că această întrebare seamănă foarte mult cu capitolul IV al Strategiei Naţionale în Domeniul Proprietăţii Intelectuale adoptate în decembrie 2023, în care guvernul opinează că întreprinderile mici şi mijlocii locale nu dispun de suficiente resurse sau nu sunt orientate către inovaţie. „Realitatea nu este aceasta, cu scuzele de rigoare pentru redactorii strategiei. Realitatea este că IMM-urile nu au suficiente informaţii despre posibilitatea protejării creaţiilor lor, fie că sunt mărci, fie că sunt desene şi modele industriale, brevete de invenţie.” În opinia sa, mediul privat dispune de resurse pentru obţinerea de drepturi de proprietate industrială, însă are nevoie de o sporire a gradului de informare cu privire la avantajele conferite de proprietatea industrială şi de importanţa activelor necorporale. „De asemenea, companiile ar trebui să aibă în vedere şi faptul că în majoritatea programelor de finanţare cu fonduri europene sau guvernamentale nerambursabile, înregistrarea drepturilor de proprietate industrială face parte din categoria cheltuielilor deductibile şi ar trebui să profite de aceste oportunităţi.” Reticenţa antreprenorilor români în protejarea mărcilor, completează el, are drept cauză doar lipsa de informare, atât în ceea ce priveşte importanţa mărcii, cât şi consecinţele care pot decurge dintr-o protejare inadecvată. „Pe de altă parte este puţin probabil ca această reticenţa să aibă ca obiect partea materială întrucât costurile înregistrării unei mărci sunt în medie de 400-500 de euro, iar protecţia se obţine pentru o perioadă de 10 ani.”

Despre Strategia Naţională în Domeniul Proprietăţii Intelectuale, părerea sa este că a fost redactată formal, pentru bifarea unei obligaţii instituite prin rigorile UE, iar cei care au scris-o par a fi tehnocraţi cu vagi/sumare cunoştinţe de proprietate intelectuală, fără nicio experienţă practică în domeniul proprietăţii intelectuale şi fără nicio viziune. „Dacă ar fi să menţionez câteva dintre cele mai importante obiective strategice la nivelul ţării noastre, aş începe cu promovarea unei culturi reale în domeniul proprietăţii industriale. Apoi, creşterea valorii companiilor româneşti prin aportul patrimonial al activelor necorporale evaluate la valoarea de piaţă şi acordarea de scutiri sau reduceri de impozite pentru aceste active necorporale, astfel încât companiile să fie stimulate să le evidenţieze la valoarea lor reală; De asemenea, modificarea Ordinului nr. 1802/2014 al Ministrului de Finanţe privind situaţiile financiare individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, astfel încât intangibilele generate intern în companie să poată fi evaluate la valoarea lor de piaţă, care să fie recunoscută în evidenţa contabilă a companiei; Aş adăuga aici şi luarea de măsuri legislative noi în domeniul bancar şi facilităţi pentru acele bănci care vor acorda credite companiilor care le pot garanta cu activele necorporale. Nu în ultimul rând, crearea cadrului legislativ pentru asigurarea unui personal de înaltă calificare juridică în cadrul OSIM, în condiţiile în care începând cu anul 2023 competenţa de soluţionare în fond a acţiunilor în anulare şi decadere de marcă revine funcţionarilor OSIM. Numai în aceste condiţii soluţionarea cauzelor nu ar mai fi pusă sub semnul îndoielii de către justiţiabili din perspectiva unor garanţii de profesionalism.”

Noi direcţii pentru viitor

În următorii 10 ani, Rompatent Design şi-a propus să integreze în portofoliul de servicii de consultanţă juridică şi un set de servicii media, gratuite, specializate în proprietate industrială care să ofere informaţii complete şi complexe în materia protecţiei inovaţiei. „Dorim să ne menţinem poziţia de lider în ceea ce priveşte informarea companiilor despre importanţa proprietăţii industriale şi să creăm noi produse inteligente menite să ajute la creşterea economică a companiilor din România şi a economiei naţionale.” Compania se pregăteşte totodată să extindă gama de servicii Rompatent cu două linii noi de business – evaluare mărci şi servicii financiare. „Suntem în punctul de a le lansa pe ambele.” Evaluarea mărcilor vine ca o completare naturală a serviciilor companiei, care în cei 12 ani de activitate a înregistrat şi protejat peste 3.000 de mărci. „Am realizat însă că în general, antreprenorul român căruia ne adresăm nu ştie exact care este valoarea mărcilor pe care le deţine. Chiar dacă estimează singur această valoare, nu are o certificare formală şi legală, o recunoaştere, dacă vreţi, a acesteia. Companiile mari multinaţionale ştiu clar care este valoarea brandurilor lor – cum ar fi de exemplu Apple, Microsoft, Coca-Cola, Tesla etc. Ne-am propus deci să susţinem antreprenorii români şi să îi ajutăm să crească valoarea companiilor oferind un acces facil la această evaluare.” Evaluarea, explică el, este utilă în cazul vânzării businessului sau în cazul în care antreprenorul vizează atragerea de noi parteneri, dar şi în cazul în care doreşte obţinerea de finanţare, pentru evaluarea daunelor în cazuri de litigii şi optimizarea strategiei şi deciziilor de marketing.

În cealaltă direcţie, Betelie spune că serviciile de management financiar aduc valoare antreprenorilor români. „Sprijinim clienţii să dezvolte businessul, să îl opereze, să planifice şi să măsoare performanţa companiei şi totodată să o îmbunătăţească. Ne referim aici la bugetare, prin crearea unui sistem de raportare de management, analiză, due diligence financiar şi comercial. În general, IMM-urile beneficiază de servicii financiare care se limitează la întocmirea situaţiilor financiare statutare cerute de legislaţia în vigoare. Noi le oferim în plus serviciile de care dispun companiile mari, cu departamente financiare complexe, la preţuri accesibile.”

Privind retrospectiv, la parcursul de până acum, Mihai Betelie spune că se consideră norocos că lucrează într-un domeniu care l-a atras dintotdeauna şi care îi place foarte mult. „Sunt bucuros că în ultimii 12 ani am reuşit să fiu alături de antreprenorii din România pentru a-i învăţa ce înseamnă proprietatea industrială şi cât este de importantă pentru compania lor, pentru angajaţii lor, pentru viitorul economiei româneşti. Alături de colegii mei am consiliat şi susţinut sute de companii din România să înţeleagă importanţa dobândirii drepturilor de proprietate industrială şi protejarea ulterioară a acestora.” O altă preocupare constantă susţine că este aceea de a lansa campanii de informare publică care să ajute companiile stabile din punctul de vedere al drepturilor de proprietate industrială, dar şi antreprenorii aflaţi la început de drum. „Şi misiunea Rompatent va continua.”