Cei trei antreprenori au investit imediat banii în două direcţii: dezvoltarea produsului şi stabilirea unei prezenţe pe piaţa americană. „Mark a semnat prima chirie pentru un spaţiu în San Francisco, cu o singură cameră, care era biroul LiveRail ziua şi dormitorul lui Mark noaptea.“

Asta se întâmpla în vara lui 2008, când Andrei Dunca a început să se concentreze exclusiv pe LiveRail, după plecarea din Trilulilu, plecarea din ţară şi absolvirea facultăţii: „Am plecat din România în 2008, ca să mă concentrez 100% pe LiveRail. Înainte de plecarea mea din ţară, lucram în paralel pe patru lucruri foarte serioase – CTO la Trilulilu, CEO la firma mea de web development (care încă funcţiona pentru a face rost de bani, fiindcă era prea devreme pentru Trilulilu să fie sustenabil), CTO la LiveRail (unde începusem lucrul în 2007) şi preocupările normale ale unui student în ultimul semestru de facultate - ocupat cu examene şi lucrarea de licenţă. În vara lui 2008, echipa Trilulilu a vândut 51% din companie (şi am renunţat să continuu acolo ca CTO), am absolvit facultatea şi mi-am închis firma, deci am eliminat 3 din cele 4 joburi şi am putut să mă concentrez doar pe LiveRail. În plus, ca să elimin absolut orice distragere, am şi plecat din ţară şi m-am stabilit la Londra până când am obţinut viza de lucru pentru SUA şi am putut să mă mut în San Francisco, în 2009“.

În aceeaşi perioadă, în urma vânzării a 51% din Trilulilu şi implicarea lui Alexis Bonte ca acţionar majoritar, poziţia de CEO al Trilulilu a devenit full time job pentru Sergiu Biriş şi implicarea activă a acestuia în LiveRail a încetat, în special din cauza volumului de muncă de la Trilulilu. Sergiu Biriş a rămas însă acţionar la LiveRail, „cu un procent simbolic“, după cum spune Andrei Dunca. Nici cei doi fondatori care au continuat dzvoltarea LiveRail nu au mai rămas acţionari majoritari: „Prin cele 3-4 runde de finanţare, Pond Ventures a ajuns să deţină un procent semnificativ din companie. În plus, LiveRail a acordat tuturor angajaţilor pachete de stock options, deci practic fiecare angajat a ajuns să deţină o parte din companie“.

Plecarea pe drumul LiveRail nu a avut o ţintă clară de la început şi nici implementarea nu a fost uşoară. Andrei Dunca povesteşte că, în 2008, ştiau doar că „video advertising va exploda ca business în următorii ani, mai ales după ce Google plătise o sumă extraordinară pentru YouTube. Deci ştiam că va creşte mai mult decât altă verticală din online advertising, dar nu ştiam exact în ce direcţie şi înspre ce produse, fiindcă piaţa era imatură. Cred că ne-am dat seama de potenţialul de creştere când am realizat cât de aglomerată devine piaţa şi câte companii noi apar în acest domeniu“.

Între timp, echipei mici de la LiveRail îi lipsea în mod special finanţarea, mai ales că niciunul dintre fondatori nu avea un background sau o carieră înainte de LiveRail care să le dea încredere şi confort potenţialilor investitori.

Din punctul de vedere al managementului, cel mai dificil aspect cu care s-au întâlnit cei doi odată cu saltul neaşteptat al businessului a fost să reuşească să coordoneze o echipă globală: „Cu sediul central în San Francisco, cu o echipă mare de engineering în Cluj, ulterior cu echipe de vânzări/servicii în New York şi Londra, a fost foarte greu să îi facem pe toţi aceşti oameni să se simtă parte dintr-un tot unitar, ei fiind oameni cu roluri diferite, din culturi diferite, pe fusuri orare diferite. Când o companie e atât de mult distribuită geografic, e foarte important ca liderii să fie conştienţi tot timpul de aceste dificultăţi şi să facă tot posibilul să le adreseze“.

Din punct de vedere tehnic, Andrei Dunca spune că a fost dificil să fie pregătiţi pentru creşterea extraordinară şi continuă a produsului şi a platformei, mai ales când au început să aibă clienţi importanţi şi miza a devenit din ce în ce mai mare.

Platforma LiveRail este o suită de produse, fiecare având o complexitate destul de ridicată şi produse flexibile. Au atras atenţia Facebook la începutul acestui an şi tranzacţia a evoluat destul de repede. Andrei Dunca povesteşte că, din momentul când LiveRail a început să crească, „au fost mai multe companii interesate de noi, deoarece produsul, businessul şi echipa erau atractive“.

În momentul achiziţiei de către Facebook, echipa LiveRail era de aproximativ 170 de persoane, distribuite în birourile din San Francisco, New York, Londra şi Cluj (în jur de 70 de persoane). Valoarea tranzacţiei din iulie 2014 nu a fost confirmată (nici infirmată) de cele două părţi, iar estimarea de 400-500 de milioane de dolari a fost făcută de surse ale portalului TechCrunch. Andrei Dunca spune că nu poate comenta nici preţul, nici pachetele de acţiuni ale fiecărui acţionar în momentul vânzării. Vânzarea i-a făcut însă pe fondatori milionari, chiar dacă procentele deţinute ar fi de un singur digit.