La sfarsitul saptamanii trecute s-au implinit trei luni de cand Petru Vaduva i-a cunoscut pentru prima data pe cei doi Tiriac - tatal si fiul. Pe 22 decembrie 2008, la recomandarea headhunterului Radu Furnica, Petru Vaduva a avut prima intalnire cu proprietarii Tiriac Holdings, dupa care au urmat alte intrevederi cu discutii de cateva ore fiecare. Pe 7 ianuarie, Petru Vaduva venea deja la birou si ocupa locul lasat liber inca din octombrie de fostul CEO, Anca Ioan.

 

Noul manager este foarte calm si povesteste simplu, ca un chirurg, atat despre experienta sa de business in afara tarii, cat si despre provocarile noului job. Nu face grimase, nu se incrunta, nu se grabeste. Cu aceeasi mina sigura pe sine vorbeste si despre falimente de zeci de milioane de dolari, si despre filozofie, si despre restructurarea afacerii pe care o conduce de doar cateva saptamani. 

 

Numirea lui Vaduva a fost considerata o surpriza in mediul de afaceri din Romania, deoarece putina lume auzise sau il intalnise pe managerul caruia Ion Tiriac a decis sa ii lase pe mana holdingul evaluat anul trecut la 2 miliarde de euro. Numirea a ridicat cu atat mai mult semne de intrebare cu cat Ion Tiriac este apreciat ca un afacerist care doreste sa aiba de fiecare data ultimul cuvant (si cel mai important) in privinta deciziilor strategice. Iar de decizii strategice va fi cu siguranta nevoie in ceea ce se prefigureaza a fi cel mai greu moment din ultimii zece ani pentru domeniile consumer si financiar, unde sunt grupate cele mai multe din afacerile grupului Tiriac.

 

Martea trecuta, ziua in care stabileam ultimele detalii privind primul interviu din presa romana al lui Petru Vaduva, managerul tocmai isi alegea un motto pentru prezentarea pe care urma sa o sustina in aceasta saptamana la un seminar al Ziarului Financiar: “Crisis - it’s more than you think” (Criza este mai mult decat credeti).

 

Povestea lui Petru Vaduva il indrep­tateste sa dea verdicte ca acesta. Pasionat de biologie moleculara, dar si campion national multiplu la decatlon si detinator al centurii negre in Tae Kwan Do, el a plecat singur din Romania in Statele Unite in 1982 pentru studiile universitare. Dupa colegiu, a inceput un doctorat la Columbia University, dar in al treilea an de doctorat si-a dat seama ca domeniul acesta nu ii va implini niciodata visul american. “Luand in considerare situatia de acasa si faptul ca responsabilitatile mele fata de familie erau mult mai importante decat ale unui tanar american care studiaza biologia si vrea sa salveze lumea de cancer, am decis sa imi schimb profilul”, povesteste Petru Vaduva, realizand in acelasi timp ca este destul de diferit de colegii sai americani. Si-a dat seama intr-o zi, cand se plimba prin campus la Columbia University, ca mitul mioritic este o mare povara morala pentru romani: “Daca stai sa te gandesti la etosul romanesc, el este definit de doi oameni care primesc sa moara fara sa lupte, de convingerea ca orice ai face tot prost iti va fi; in acea perioada munceam, eram sarac, am spalat vase, am reparat pantofi, mi-am platit scoala acolo si mi-am dat seama ca de fapt concurez cu niste pusti carora li s-a spus de mici ca daca vor fi disciplinati si vor invata bine, vor ajunge presedinti ai Statelor Unite”.

 

La inceput, a crezut ca va face afaceri in domeniul biotehnologiei si a lucrat un an pe proiecte de cercetare neuro intr-o companie de profil. Intre timp, a inceput un program de MBA la Universitatea Yale (unul dintre cele mai apreciate programe de acest tip din lume), iar dupa absolvire a fost angajat de banca de investitii JP Morgan.

 

Momentul in care a ales ce vrea sa faca la JP Morgan a fost esential in cariera lui Petru Vaduva: “Tranzitia a fost interesanta, eu eram pasionat de biochimie, pe care o studiam de 13 ani, dar obosisem; eram in 1992, tarile estice se eliberasera, eram intr-un tumult de entuziasm pentru viitor si partea mea stiintifica s-a potrivit foarte bine cu finantele. Am decis sa devin analist financiar pe tarile in curs de dezvoltare, mai ales ca proveneam dintr-o astfel de tara”. Decizia de a se axa pe tarile in curs de dezvoltare a avut de-a face cu faptul ca astepta momentul in care se va intoarce in Romania: “In mintea mea, ma gandeam ca lucrurile se leaga intre ele si ca pana la urma tot catre est ma voi indrepta, desi la acel moment cei de la JP Morgan se chinuiau sa isi dea seama unde se afla pe harta Romania sau Polonia, dar stiau prea bine unde sunt Mexic, Argentina, Chile sau Peru, si asa se face ca mi-am petrecut prima parte din cariera ca analist al institutiilor financiare din America Latina”. 

 

“Proiectul” America Latina a durat patru ani si jumatate: Petru Vaduva locuia la New York si petrecea 40% din timp in avioane in drum spre tarile latine, unde lucra inconjurat de bodyguarzi, dar unde a cunoscut o perioada de crestere economica accelerata. A cunoscut insa si criza din 1994, in postura de proaspat angajat ca analist la Bear Stearns pentru bancile din America Latina. “Pentru ca tocmai intrasem in firma, toata lumea a plecat in concediu si m-a lasat pe mine sa ma ocup de lucruri in timpul vacantei de iarna; pe 26 decembrie a inceput sa imi sune telefonul ca se termina pamantul, ca Mexicul a dat faliment si ca toate bancile mele pierd tot, iar eu, un tanar naiv, m-am trezit a doua zi citat pe prima pagina de Financial Times si Wall Street Journal.”

Petru Vaduva: “Lucrand intr-un asemenea domeniu, cam in fiecare criza iti schimbi jobul”
De ce a decis managementul Tiriac sa stopeze proiectele imobiliare