Interacţionez foarte mult cu oamenii şi le ascult la fel de mult perspectivele din care privesc ei lucrurile. Unul dintre criteriile după care mă raportez la oameni este disponibilitatea lor de a se pune pe sine şi acţiunile lor sub semnul întrebării. Dacă interlocutorul îmi transmite starea de „poate aş fi putut face diferit sau mai bine“ sau „fac cât de bine pot, dar probabil se poate şi mai bine“ este un semn că vom avea o discuţie cel puţin utilă, care va avea o dinamică şi care, la final, ne va îmbogăţi. Dacă interlocutorul vrea mai degrabă să convingă că „mai bine de atât nu se poate“ sau că „a luat decizia perfectă / a făcut acţiunea cea mai «şmecher㻓 este mai bine doar să ascult. Mai bine spus să tac. Tac tehnic. citeşte toată ştirea
