Cred că aţi remarcat cu toţii că cei care vă livrează pachetul de mâncare acasă sau la birou cu Glovo, Tazz etc. nu mai sunt de-ai noştri, ci asiatici. În Bucureşti îi vedeţi peste tot - pe jos, pe bicicletă, pe scuter. Am înţeles că şi în ţară, în principalele oraşe, se văd din ce în ce mai mulţi asiatici care livrează pachetele cu mâncare şi care, după cum remarca un comentator, nimeresc mai bine adresa decât un localnic. Deja s-au creat reţele de asiatici care încep să controleze aceste pieţe. Florin Pogonaru, care deţine Promateris, o fabrică de mase plastice, a spus la emisiunea ZF Live că a încercat să aducă nişte asiatici să lucreze în fabrică, a încheiat contract, dar asiaticii, odată ce au ajuns pe Otopeni, au fugit să livreze mâncare în reţelele care s-au format. Dacă acum câţiva ani vedeam copii, tineri, elevi, studenţi autohtoni care livrau mâncare, acum aceştia au dispărut. Cineva remarca că această schimbare, această predare de ştafetă de la români la asiatici nu arată altceva decât un anumit progres făcut de România. Ai noştri pleacă la muncă în afară, unde salariile sunt mai mari, 10-15-20-30 de euro pe oră (Germania, principalul aspirator de forţă de muncă din Europa, tocmai a aprobat schimbarea legislaţiei pentru acordarea de permise de muncă, la care se adaugă creşterile salariale pentru a atrage forţă de muncă), iar la noi vin asiaticii, ca să acopere joburile locale cu 25 de lei/5 euro pe oră. Pentru că viaţa s-a mai îmbunătăţit în România, în special în ultimul deceniu, când salariile s-au dublat, dacă nu chiar s-au triplat în anumite sectoare, iar pe fondul stabilităţii cursului valutar leu/euro au avut o creştere substanţială în valută, localnicii nu mai vor să lucreze în anumite sectoare unde jobul presupune  o muncă fizică intensă, în picioare, nu la birou – în construcţii, în HoReCa, în depozitele logistice, la curăţenie, livrare de mâncare etc. - şi unde salariile sunt mai mici.  Companiile româneşti spun că sunt nevoite să apeleze la asiatici pentru că nu mai găsesc forţă de muncă locală, oamenii nu prea mai au chef de muncă, pleacă repede, de pe o zi pe alta, au început să aibă pretenţii etc. Aşa că poziţiile trebuie să fie ocupate de altcineva, de asiatici. La început au venit cei care puteau să facă lucruri de bază (numai în HoReCa cei care aplicau pentru bucătari trebuiau să aibă experienţă anterioară), dar acum încep să se caute şi asiatici care sunt mai specializaţi, de exemplu sudori. În Botoşani, Valeriu Iftime, preşedintele Elsaco, a spus la ZF Live că aduce câţiva sudori din Vietnam ca să testeze piaţa. Dacă el plăteşte un sudor cu 1.000 de euro, în Germania sudorii noştri câştigă între 4.000-6.000 de euro. Şi el nu este singurul patron român care apelează la asiatici care au o specializare mai înaltă într-un anumit domeniu, care ştiu mai mult decât să mute o cutie dintr-o parte în alta sau să pedaleze pe bicicletă. Aceasta este realitatea zilelor noastre din economie, aşa este mersul lucrurilor într-o economie globalizată, deschisă: nemţii au crescut cu turcii, francezii cu africanii lor din fostele colonii, americanii iau forţă de muncă de unde pot, numai canadienii au avut şansa să beneficieze de românii cu o calificare superioară. Nu ştiu dacă România îşi permite să ridice bariere având în vedere necesarul de forţă de muncă, în special pe segmentul de low-job, acolo unde localnicii nu prea mai vor să muncească, şi nu din cauza salariului. Mulţi spun că ar trebui să aducem albi, dar unde să-i găsim, pentru că ei pleacă pe pieţele vestice. 4 milioane de ucraineni au plecat acum din cauza războiului, după ce, acum opt ani, două milioane de ucraineni au plecat după invadarea Crimeei de către Rusia. Dar cei mai mulţi s-au dus în Polonia şi în Germania, unde salariile sunt mai mari. Chiar şi aşa, faptul că un asiatic îţi aduce punga cu mâncare la birou sau acasă arată că este bine, că românii nu mai au nevoie de aceste joburi şi au sau caută ceva mai bun, cu salarii mai mari.   ■

(cristian.hostiuc@zf.ro)