Să aducem românii acasă din Europa, nu este o politică bună să importăm forţă de muncă din Nepal sau Egipt”, spunea recent, pentru ZF, Iulian Nedea, co-fondator al companiei de inginerie şi tehnologie Simtel. 5 milioane de români au plecat peste hotare, atraşi de câştiguri mai mari, o viaţă mai bună, iar locul liber lăsat în urma lor nu poate fi umplut decât cu forţă de muncă de import. Este vorba, mai cu seamă, de gulerele albastre, de cei care prestează activităţi pentru care nu sunt necesare studii superioare, de pildă. Pentru că importul de medici, de ingineri, de cadre didactice şi câte şi mai câte zone unde există deficit de personal încă nu a început. Ţările mai dezvoltate au „tras” din România cât au putut, cu diverse promisiuni – civilizaţie, nivel de trai, salarii. Cumva, au reuşit să îi păstreze, să îi fidelizeze şi prea puţini sunt cei care s-au întors şi vor să rămână. Deşi sacrificiile pe care le fac sunt uneori uriaşe.

În ţara noastră s-au făcut prea puţine lucruri pentru a stopa acest fenomen şi adeseori incomplet sau ilogic. De pildă, pentru absolvenţii de medicină nu există niciun fel de obligaţie de a profesa în ţara noastră, care a cheltuit pentru a-i forma; spre comparaţie, Academia de Poliţie impune această condiţie – cine vrea să absolve cursurile acceptă contractul de a munci, remunerat, o perioadă de câţiva ani în domeniul pentru care s-a pregătit. Şi pentru care statul – respectiv contribuabilii – a plătit.

Pe de altă parte, salariile minime au crescut la niveluri greu de suportat pentru cei mai mulţi antreprenori, iar pofta de muncă a angajaţilor nu a ţinut pasul, direct proporţional, cu avansul câştigurilor. Şi totuşi, mare parte din populaţia aptă de muncă preferă să trăiască cu te miri ce (alocaţii, indemnizaţii, burse sociale, ajutoare de căldură, venitul minim garantat), în loc să meargă la muncă. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, peste 160.000 de oameni primesc ajutor social (venit minim garantat), suma medie plătită de statul român plasându-se în jurul a 300 de lei pe lună. Cu siguranţă nu toate persoanele care primesc ajutor social sunt apte de muncă, dar cred că nici nu îşi imaginează cineva că nu sunt oameni care au diverse încadrări de boală, de pildă, care sunt cel puţin exagerate, dacă nu de-a dreptul fictive.

Emigraţia şi lipsa de chef de muncă par la acest moment mai degrabă un dat. Aceasta este situaţia, nimeni nu face (mai) nimic, apelăm la import de forţă de muncă atunci când nu se poate altfel.

Dar cum ar putea fi măcar încetinit fenomenul depopulării? Ştiţi cumva de vreo strategie care să vizeze copiii, adolescenţii, cei foarte tineri care îşi văd viitorul doar în afara ţării?  Cum să ne „ţinem” tinerii? Ce îi motivează? Ce ar trebui făcut şi cine ar trebui să facă?

Peste 40.000 de tineri români au plecat să înveţe în străinătate, potrivit unor date UNESCO din 2022. De-atunci, numărul lor cu siguranţă a crescut masiv, dar nu există date oficiale. Olanda se menţine pe locul 1 ca destinaţie de studiu în ceea ce priveşte numărul de aplicanţi, urmată de Marea Britanie, Belgia, Italia, Spania şi Irlanda, potrivit informaţiilor IntegralEdu, companie care oferă servicii de consultanţă educaţională.

Migraţia pentru studii nu este un fenomen neobişnuit, nici măcar în ţările dezvoltate, unde cursanţii sunt de naţionalităţi diverse. Dar probabil că acei tineri nu pleacă la studii cu gândul de a nu se mai întoarce pe meleagurile natale pentru a profesa. Conform unor studii, 60% dintre tinerii români care pleacă să înveţe peste hotare plănuiesc să nu revină în România.

Pe potriveala perfectă dintre cursant şi instituţia de învăţământ a crescut start-up-ul local Youni, care a dezvoltat platforma Younichoice.com prin intermediul căreia ajută elevii să-şi găsească facultatea potrivită la nivel internaţional. Youni tocmai a atras o rundă nouă de finanţare în valoare de un milion de euro de la fondul ceh Soulmates Ventures (lead investor), căruia i s-a alăturat şi fondul Early Game Venture, acesta din urmă fiind de altfel unul dintre primii investitori ai companiei. De la înfiinţarea sa în 2017 şi până la această nouă finanţare, Youni obţinuse în total investiţii de peste 1,2 milioane de euro, Early Game Ventures fiind investitorul principal în runde succesive de pre-seed şi seed. Cu noua investiţie, Youni vrea să lanseze pe piaţă o nouă tehnologie bazată pe inteligenţa artificială, de optimizare a proceselor de admitere în cadrul universităţilor de oriunde din lume. În acest moment, Youni colaborează cu peste 600 universităţi din Europa, Statele Unite, Asia şi Australia.

Aşadar, dacă aţi fi acum în căutarea unei facultăţi, aţi alege una din România sau de peste hotare?    

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin