Unii oameni sunt leneşi, alţii productivi, important este cum se împart procentele între cele două părţi”, glumea un invitat al unei emisiuni radio, pe care obişnuiesc să o ascult în trafic. Oricât de puerilă ar părea această afirmaţie, dincolo de scheme de beneficii extra-salariale sau studii referitoare la felul în care diversele generaţii lucrează, aceasta reprezintă un adevăr fundamental: unii oameni sunt ambiţioşi şi harnici, în timp ce alţii încearcă să găsească mereu modalităţi prin care să muncească mai puţin.

Asta nu cred că poate fi schimbat – sau poate că da, dar printr-o măiestrie de leadership pe care eu personal nu am întâlnit-o încă. Fraza de la radio mi-a amintit de un amic care, obligat de angajator să revină la birou în spaţiul fizic mai multe zile pe săptămână, povestea că ajunsese să lucreze la rebusuri (da, în secolul nostru, pe hârtie), pentru ca timpul să treacă mai repede. Mă întreb dacă acel angajator şi cei care, în general, îşi obligă angajaţii să vină la birou, mai cred că trăim într-o lume în care munca altui om să poată fi controlată, stimulată, prin astfel de metode?

Unul dintre cele mai citite articole de pe site-ul bmag.ro vorbeşte chiar despre acest trend, devenit popular în Statele Unite, în care în ultimele câteva luni, angajaţii au început să vină la birou pentru prezenţa obligatorie, dar fără să rămână acolo întreaga zi. Sau fără să muncească vreo secundă, în unele cazuri. Unele reguli nu precizează exact cât timp trebuie ca angajaţii să petreacă efectiv la birou în programul impus astfel că era normal ca oamenii care îşi doresc să se eschiveze de la muncă, să găsească rapid modalităţile de a face acest lucru şi în acest nou regim hibrid.

Potrivit unui studiu al companiei producătoare de dispozitive pentru videoconferinţe Owl Labs, citat de CNBC, mai mult de jumătate dintre angajaţii americani care muncesc în regim hibrid, respectiv 58%, recunosc că practică aşa numitul „coffee badging” sau obiceiul de a merge în clădirea biroului pentru cafeaua de dimineaţă şi apoi se întorc acasă pentru a lucra restul zilei. (Chiar denumirea acestui nou obicei al angajaţilor arată cât de naivă este încercarea angajatorilor de a le controla astfel munca.)

Alţi 8% dintre angajaţii în regim hibrid spuneau că nu au încercat încă „coffee badging”, dar sunt interesaţi să o facă. Frank Weishaupt, CEO al Owl Labs, nu se numără printre şefii căruia să îi pese prea mult de locul sau timpul în care lucrează angajaţii – şi, cel puţin la nivel declarativ, abordarea lui pare a fi cea mai sănătoasă. El îşi încurajează activ angajaţii să-şi creeze programe de lucru care să li se potrivească, în locuri care au sens, chiar dacă sensul înseamnă „badge-ul de cafea”, scrie CNBC. „Această strategie ar trebui să fie acceptată de şefii de peste tot”, spune Weishaupt, care are peste 20 de ani de experienţă executivă în start-up-uri mici şi companii mari precum Yahoo.

Dacă cineva va beneficia de interacţiunile sociale din birou înainte de a avea nevoie de izolare pentru a fi productiv, trebuie să li se permită să facă exact asta. „Angajăm oameni să facă o treabă. Nu îi angajăm să-i privim cum lucrează”, mai spunea el. „Îmi place participarea la birou atunci când o avem, dar vreau să fie organică.” Monitorizarea prezenţei la birou este o formă de distrugere a încrederii, mai crede el.  „Dacă simt că trebuie să stau la birou la 4:30 vineri, chiar dacă nu fac nimic productiv, şpentru căţ şeful meu ar putea să mă sune - există o problemă de încredere acolo. „Aceasta nu este şcoala primară”, adaugă el. „Nu îi angajăm pe oameni să-i supraveghem cum lucrează.

Îi angajăm să îşi facă treaba. Şi cultura responsabilităţii şi liderii care stabilesc tonul potrivit pentru a măsura productivitatea fac toată diferenţa aici.” Concluzia ar fi că în timp ce „coffee badgingul” nu este neapărat rău şi poate reprezenta un fenomen care chiar stimulează productivitatea - poate fi chiar benefic cred pentru sănătatea organizaţiei ca angajaţii să meargă la birou efectiv ca să socializeze, să se vadă sau să schimbe idei, felul în care s-a născut acest fenomen este total greşit.  Atunci când scopul este altul, iar şefii vor în continuare să controleze felul în care angajaţii lucrează, după toate evenimentele prin care au trecut împreună în ultimii ani, s-ar putea să obţină exact opusul.   

Ioana Matei este editor, Business Magazin