Joseph Marie François Spoturno s-a născut în mai 1874, în Corsica, fiind un descendent al Isabellei Bonaparte, o mătuşă de-a lui Napoleon Bonaparte. Ambii săi părinţi au murit timpuriu, iar tânărul François a fost crescut de străbunica şi bunica lui. După câţiva ani petrecuţi în serviciul militar, François a primit o slujbă de secretar la Paris, de la un scriitor şi viitor senator.

În capitala franceză, tânărul şi-a luat numele de fată al mamei sale, uşor modificat pentru a da un aer mai franţuzesc, fiind cunoscut ulterior ca François Coty; tot aici s-a căsătorit cu Yvonne Alexandrine Le Baron. Mai târziu l-a cunoscut pe Raymond Goery, un farmacist care producea şi vindea parfumuri în magazinul propriu, de la care Coty a a învăţat meseria de parfumier. Primul său parfum s-a numit Cologne Coty.

În 1904, François Coty a înfiinţat la Paris o companie de parfumuri cu numele său. La început, îşi vindea parfumurile prin magazine, buticuri, saloane de coafură, dar avea puţin succes. Norocul lui s-a schimbat atunci când a scăpat o sticlă de La Rose Jacqueminot pe o tejghea din Grands Magasins du Louvre. Atraşi de miros, clienţii se învârteau în zonă, dorind să cumpere parfumul. Întregul stoc al lui Coty a fost vândut în câteva minute şi magazinul i-a oferit un spaţiu pentru a-şi distribui produsele.

Succesul lui La Rose l-a făcut milionar pe Coty şi l-a consacrat ca un jucător important în industria parfumurilor. După cinci ani, în 1909, a prins contur Perfume City, o vilă rezidenţială în afara Parisului, care ulterior a fost transformată într-un mare complex industrial. De-a lungul timpului, Perfume City a evoluat, iar în 1920 Coty deţinea şi controla toate aspectele legate de producţia de parfumuri, inclusiv câmpurile de flori, fabricile de ambalare, magazinele de imprimare şi vehiculele de livrare. Antreprenorul şi-a dat seama repede că pentru a creşte afacerea şi mai mult trebuia să ajungă la cât mai mulţi oameni; cu alte cuvinte, să-şi facă produsele cunoscute.

Strategia sa a fost simplă: a cerut artiştilor şi producătorilor de bijuterii să creeze produse de lux destinate frumuseţii, care nu au fost puse niciodată la dispoziţia maselor. Strategia sa a funcţionat, iar parfumul a fost perceput rapid ca un produs de lux. În 1912, a deschis filiale în New York şi Londra, fiind o mişcare strategică importantă pentru companie. La sfârşitul primului război mondial, soldaţii s-au întors acasă cu parfumuri franţuzeşti pentru cei dragi, iar acest lucru a condus la creşterea cererii pentru produsele Coty din partea consumatorilor din SUA.

În anii ’20, Coty a continuat să se extindă şi şi-a asigurat o relaţie avantajoasă pe pieţele din Italia, Elveţia, Germania, Spania şi America de Sud. În 1929, Yvonne a divorţat de Coty, iar acordul de divorţ prevedea că François Coty urma să-i plătească fostei sale soţii câteva milioane de franci în trei rate. Pentru că antreprenorul nu a făcut ultima plată, în următorii ani instanţele s-au pronunţat în favoarea lui Yvonne şi i-au acordat dreptul de proprietate asupra unei părţi mari din averea lui Coty, care a decedat în 1934, la casa lui din Louveciennes. 

În 1963, Yvonne a vândut Coty Inc. trustului farmaceutic gigant Pfizer, sub condiţia ca niciun membru al familiei Coty să nu fie implicat în conducerea companiei. Sub administrarea Pfizer, compania a început să-şi distribuie parfumurile aproape exclusiv prin farmacii, nu prin magazine, cum o făcuse anterior. În 1992, Pfizer a vândut Coty companiei germane Joh. A. Benckiser GmbH, care o deţine şi în prezent.