Desigur, nu suntem unde am fi putut să fim, însă România, în general, şi piaţa imobiliară şi cea rezidenţială, în particular, au parcurs o distanţă uriaşă în ultimele două decenii. Există lucruri care trebuie schimbate sau care pot fi, cel puţin, îmbunătăţite, însă este incorect să caracterizezi un întreg sector prin termeni ca „haos”, „rechini imobiliari”, sau să-i blamezi pe cei care şi-au plasat resursele financiare (şi) în achiziţia de proprietăţi, fie că vorbim de clădiri de birouri sau apartamente cu trei camere.

„Parchet în trei straturi importat din Austria, gresie porţelanată în hol, săli de fitness şi grădini cu fântâni arteziene situate între blocuri.” Era toamna lui 2007 şi acestea erau câteva dintre facilităţile noilor proiecte rezidenţiale despre care scriam în BUSINESS Magazin din postura de membru al echipei redacţionale.

A urmat o criză financiară, piaţa imobiliară s-a prăbuşit, unele proiecte au intrat în faliment, unele au fost finalizate după mai mulţi ani, iar altele au rămas pe hârtie. Apoi economia şi-a revenit, iar piaţa imobiliară a atins în ultimii ani noi vârfuri pe toate segmentele ei – chiar dacă, în materie de preţuri ale locuinţelor spre exemplu, sunt oraşe în care încă nu au fost depăşite vârfurile din 2008.

Aproape 235.000 de locuinţe noi au fost finalizate în ultimele două decenii doar în regiunea Bucureşti – Ilfov potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Adică peste jumătate de milion de persoane au beneficiat, în medie, de condiţii locative mai bune, şi-au întemeiat poate familii şi au dus la un efect pozitiv de domino în întreaga economie pentru alte câteva sute de mii de persoane – dacă nu milioane! – din toate sectoarele conexe pieţei imobiliare şi din alte industrii, care  mai de care mai diverse. Şi asta doar în regiunea Bucureştiului, fără a lua în considerare celelalte mari centre regionale din ţară.

Există în continuare proiecte în care accesul se face pe străduţe care au câţiva metri lăţime şi zone care se transformă în iazuri la o ploaie mai serioasă, lipsite de trotuare, iluminat sau facilităţi de bază pentru orice comunitate. Însă, spre deosebire de perioada timpurie a dezvoltării imobiliare din România, când un proiect rezidenţial însemna cel mai adesea, câteva imobile alăturate, astăzi vorbim şi de proiecte imobiliare care pot fi considerate ca fiind la ani lumină de perioada 2004 – 2008.

Facilităţi precum zone verzi ample sau chiar parcuri, spaţii comerciale - chiar centre de dimensiunea unui mall - clinici medicale, spaţii de birouri sau săli de fitness au ajuns să fie elemente de bază în cazul multor proiecte rezidenţiale de mari dimensiuni.

Concomitent, investiţiile în implementare unor noi tehnologii, de la pompe de căldură geotermale la soluţii de construire care asigură unele din cele mai exigente certificări sustenabile la nivel mondial pentru clădirile de birouri locale, au sporit considerabil calitatea vieţii, indiferent că vorbim de spaţiul locativ sau cel de birouri.

Îmbunătăţirea condiţiilor de trai nu ar trebui însă să cadă în sarcina exclusivă a investitorilor imobiliari ci trebuie să reprezinte un atribut al autorităţilor. Dezvoltarea imobiliară a luat avânt de mai mulţi ani fără ca autorităţile să ţină pasul: nu s-au construit şcoli şi grădiniţe noi, nu s-au construit clinici medicale şi spitale care să deservească noile comunităţi de mii şi zeci de mii de persoane, infrastructura de transport abia înregistrează unele îmbunătăţiri în anumite zone şi oraşe, iar „mobilitatea urbană” este adesea doar un concept la modă menţionat repetitiv în programe de dezvoltare.

Nu în ultimul rând, autorităţile trebuie nu doar să asigure, printr-un cadru legislativ general dar şi norme şi reglementări specifice, un climat care să protejeze cetăţenii, dar şi să planteze seminţele şi să vegheze asupra creşterii unei societăţi sănătoase şi sustenabile.

În tot acest context, BUSINESS Magazin a surprins în paginile sale toate etapele prin care a trecut piaţa imobiliară în istoria sa modernă din ultimii 20 de ani, de la primele proiecte şi poveştile primilor miliardari („invizibili” la acea vreme) din imobiliare – dar şi a micilor milionari din construcţia de mici imobile – la mişcările din piaţa de consultanţă şi analize referitoare la direcţia în care vor evolua preţurile locuinţelor, dobânzile creditelor şi noile tendinţe în materie de dezvoltare imobiliară.

Iar în ultimii ani au fost tot mai multe poveşti ale unor proiecte mixte mamut, cu funcţiuni complexe, de la locuinţe şi spaţii de recreere la clădiri de birouri şi centre comerciale performante, care au atras investiţii realizate de ordinul sutelor de milioane de euro şi care pot pune cu uşurinţă aproape orice mare oraş din ţară pe harta europeană a proiectelor imobiliare de top. Semn că piaţa imobiliară autohtonă a parcurs un drum lung în ultimele două decenii şi a evoluat semnificativ, în ciuda unor eşecuri de răsunet sau a aspectelor care trebuie îmbunătăţite sau schimbate.

La mulţi ani, BUSINESS Magazin!

A făcut parte din echipa BM în perioada 2007-2010