Constructiile care sunt certificate drept inchise ermetic ar putea sa le para unora sufocante. (Ca sa obtina aceasta certificare, o cladire trebuie sa treaca un “test de suflu”, in care sa demonstreze ca are pierderi minime de aer sub presiune). De fapt, casele pasive au foarte multe ferestre - desi cele mai multe sunt indreptate spre sud, nu spre nord - si toate pot fi si deschise.

 

Doar ca o casa pasiva are un ambient diferit fata de casele conventionale, la fel cum o masina electrica se conduce diferit fata de una cu combustibil conventional. Este un soi de uniformitate a aerului si a temperaturii, ca intr-o nava spatiala. Aerul din exterior intra in camere prin filtrele HEPA. Pardoseala de beton din pivnita nu este rece, iar peretii si aerul au in principiu aceeasi temperatura.

 

La o privire mai atenta apar insa diferentele tehnice: cand ferestrele sunt deschise, li se vad straturile de sticla si gaz, dar si izolatiile elaborate de la imbinari. Printr-un mic orificiu de langa tavanul din living intra in camera aer curat. In pivnita nu exista nicio centrala, ci doar un aparat masiv care contine convectorul de caldura.

 

Casele pasive nu au nevoie de interventii din partea locatarilor, dar cei mai multi arhitecti monteaza totusi un comutator cu trei pozitii care poate fi inchis pe perioada concediului sau poate fi comutat pe o pozitie de recirculare mai alerta a aerului cand in casa are loc o petrecere (desi la fel de bine se pot doar deschide ferestrele). “Este foarte important pentru oameni sa simta ca pot influenta sistemul”, spune Hasper.

 

S-ar putea sa fie totusi un sistem prea radical pentru cei ce isi doresc sa nu piarda experienta degustarii unei cesti de ciocolata calda intr-o bucatarie friguroasa. Dar nu si pentru altii. “Am crescut intr-o casa mare si veche, care era tot timpul cu zece grade mai rece decat mi-as fi dorit, asa ca am stiut ca imi doresc ceva diferit”, spune Georg W. Zielke, care si-a construit in Darmstadt prima casa pasiva in 2003 si acum proiecteaza doar asemenea tipuri de cladiri.

 

In Germania, constructia unei case pasive costa cu 5-7% mai mult decat cea a unei case conventionale. Cu o popularitate in crestere si o gama tot mai larga de componente produse in serie, acest gen de cladiri au devenit tot mai ieftine.

 

Casa pasiva originala a lui Feist - o cladire cubica, cu patru apartamente - arata exact ca proiectul stiintific care a fost gandit sa fie. Dar noile case pasive au acum diferite forme si stiluri. Institutul Passivhaus, pe care Feist l-a fondat in urma cu zece ani, continua sa faca cercetari, sa scoleasca arhitecti si sa testeze locuinte ca sa se asigure ca vor indeplini standardele. Institutia are acum parteneri in Marea Britanie si in SUA.

 

Totusi, mai sunt destule probleme in calea acceptarii acestei idei, chiar si in Europa. Pentru ca o casa pasiva cu adevarat necesita o imbinare intre constructie, soare si climat, arhitectii trebuie sa fie atenti la alegerea ampla­samentului. Incalzirea unei case pasive s-ar putea sa nu fie posibila intr-o vale umbroasa din Elvetia sau pe o artera urbana care nu-ti ofera expunere sudica pentru niciun perete. Cercetatorii se intreaba daca acest concept va functiona in zone cu climat mai cald - unde convectorul de caldura ar trebui sa fie folosit invers, ca sa tina aerul rece inauntru si pe cel cald in afara.  

 

Pe de alta parte, cei care isi doresc niste vile sau conace pasive vor fi dezamagiti. Formele compacte sunt mai usor de etansat, in vreme ce casele cu suprafata mare sunt dificil de izolat si incalzit. Cele mai multe case pasive permit o suprafata de circa 45 mp/persoana, un spatiu confortabil, dar nu luxos. Hasper spune ca aceia care-si doresc sute de metri patrati ar trebui sa caute alt tip de proiect: “Sunt si oameni care cred ca au nevoie de un spatiu atat de extins ca sa traiasca”, spune el, “dar cu ei e alta discutie”.