De la înălţime, Marocul e mai verde decât îmi imaginam. Ce-i drept, e un verde mai uscat, însă nimic care să-mi amintească de deşert. Noduri şi pasaje rutiere cum nu cred că sunt în România şi orăşele şi sate la tot pasul. Am trecut în zbor Gibraltarul în câteva minute, distanţa dintre Spania şi Maroc fiind de puţin peste zece kilometri în locul unde ţărmurile se apropie cel mai tare. Aterizarea la Tanger, un aeroport similar celor din Iaşi, Craiova sau Arad, pentru cei care cunosc locurile, se face dinspre Ocean, atât de aproape de plajă încât poţi să vezi ce branduri poartă pe tricou pasionaţii de jogging pe nisip.

Deşi februarie, la Tanger, oraş pe care localnicii îl numesc "cel mai european dintre urbe", erau 15 grade. În cinci minute de la aeroport, drumul se transformă în autostradă cu două benzi pe sens, deşi din partea opusă maşinile trec rar, una la două-trei minute. De regulă, e vorba de un microbuz cu 15 locuri, în care stau unii peste alţii bărbaţi, femei şi copii, fluturând drapelul vişiniu. "Autostrada duce la port", îmi explică un coleg jurnalist, elucidând repede misterul drumului nou-construit, dar necirculat. De port se leagă întreaga istorie a Tangerului, oraşul fondat de cartaginezi în urmă cu 2.500 de ani, cu o populaţie de 700.000 de locuitori, care are ieşire la Atlantic şi Marea Mediterană şi e unul din cele mai importante puncte geostrategice ale Marocului.

Principalele argumente ale amplasării uzinei de automobile Renault-Nissan de la Tanger sunt proximitatea portului şi bazinul forţei de muncă, avea să spună mai târziu directorul uzinei, turcul Tunc Basegmez. Mai exact, alianţa Renault-Nissan a inaugurat uzina de autovehicule, o investiţie totală de un miliard de euro, unde va produce din 2012 modelul Dacia Lodgy, alături de o utilitară Renault de mici dimensiuni. Capacitatea maximă a fabricii va permite, după finalizarea tuturor investiţiilor în cele două linii de producţie, producţia a 400.000 de maşini anual. În 2012 Renault-Nissan va putea produce la Tanger, folosind o singură linie de producţie, circa 30 de vehicule pe oră, respectiv cel mult 170.000 de unităţi până la sfârşitul anului. Salariul mediu al unui angajat din uzina Renault-Nissan din Maroc va fi de aproximativ 250 de euro, potrivit directorului de comunicare al Renault, Florence de Goldfien, la jumătate faţă de cel de la Mioveni. La Tanger vor lucra, până în 2015, 6.000 de angajaţi, iar alte 30.000 de locuri de muncă vor fi create indirect.

Autocarul nostru a fost condus tot timpul de antemergător, iar pe drumul de 30 de kilometri până la destinaţie am văzut cel puţin două sute de poliţişti care supravegheau circulaţia. În scurt timp aveam să aflăm şi de ce. Inaugurarea avea loc în prezenţa regelui Marocului, Mohammed al VI-lea, şi a preşedintelui Renault-Nissan, Carlos Ghosn. Relaţia dintre cei doi a devenit una strânsă în ultimii ani, tânărul rege punând la dispoziţia francezilor toate facilităţile necesare unei astfel de investiţii. Uzina este legată de portul Tanger printr-o autostradă cu două benzi pe sens şi de o linie de cale ferată, ambele construite de statul marocan pentru atragerea investitorului francez. Totodată, Renault şi statul marocan au înfiinţat un institut de formare în industria auto pentru pregătirea angajaţilor, finanţat în totalitate de autorităţile locale.

Oricum, marocanii sunt extrem de ataşaţi culturii din Hexagon. Pe stradă, comercianţii sau localnicii te abordează în franceză, în timp ce engleza nu stârneşte nicio reacţie. Renault e prezentă pe piaţa din Maroc încă din 1928, iar maşinile lor se vând astăzi cel mai bine din regiune, ocupând primele două poziţii în clasamentul local, cu un total de circa 40.000 de unităţi livrate anul trecut. Mai exact, în 2011, grupul deţinea o cotă de piaţă de 37% în statul nord-african, din care 20% prin modelele Dacia, iar 17% prin cele ale Renault. Cealaltă uzină din Maroc a grupului, amplasată la Casablanca, va continua să producă modelele Kangoo VP, Kangoo VU, Logan şi Sandero.