Fiindcă mai sunt doar câteva luni până la europarlamentare, timp nu e prea mult, aşa că trei lovituri într-o singură săptămână din partea preşedintelui au fost tocmai bune: prevestirea că Renault va pleca din România dacă Guvernul nu finalizează Coridorul IV paneuropean de transport, chemarea populaţiei la proteste de stradă contra majorării accizei la combustibili şi atacul fără precedent la adresa BNR pentru că susţine măsura de reducere a ratelor la credite pentru debitorii cu venituri mici.

La prima lovitură a răspuns cu o dezminţire Renault, obişnuită deja de mult cu zvonurile că mută producţia în Maroc. La a doua lovitură a răspuns, din nefericire, vicepremierul Liviu Dragnea, care a ameninţat direct cu contramanifestaţii useliste. La a treia lovitură a răspuns BNR, explicând că reducerea ratelor la credite a fost dezvoltată de ministrul bugetului, Liviu Voinea, şi că BNR colaborează curent cu Ministerul Finanţelor (aşa cum a colaborat, de altfel, fără proteste din partea preşedintelui, cu toate guvernele).

Dacă primele două lovituri băsesciene pot fi taxate drept fumigene electorale curente, a treia vădeşte un populism mult mai subtil. Pe la începutul lui 2011, pe vremea când BNR colabora cu guvernul Boc, susţinătorii preşedintelui mai că nu-l somau, când cu laude, când cu ameninţări, pe guvernatorul Mugur Isărescu să se sacrifice pentru PDL, devenind premier într-un guvern "tehnocrat", iar varianta cooptării lui Isărescu într-un guvern de dreapta a subzistat până de curând, deşi fără succes, în scenariile opoziţiei PDL şi non-PDL, graţie cotei constant înalte a guvernatorului în sondaje.

Or, singura cale de a-i mai scădea lui Mugur Isărescu cota în sondaje rămâne stimularea acelei părţi din opinia publică dispusă să creadă în teoriile conspiraţiei despre oculta financiară mondială care sapă ţara, printre altele, cu concursul BNR. Aceiaşi susţinători prezidenţiali care nu făceau deloc economie de superlative când îl curtau pe Isărescu pentru funcţia de premier "tehnocrat" al PDL reproşează acum BNR totul, de la limbajul folosit în textele emise de instituţie, pe care surprinzător de brusc nu-l mai înţeleg, şi până la "funcţia consultativă" a BNR în raport cu Guvernul cu ocazia întocmirii diverselor proiecte de legi cu impact economic, pe care la fel de surprinzător de brusc nu o mai înţeleg.