Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 250 alin.(6) din Codul de procedură penală, potrivit căruia "împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii".

În opinia Avocatului Poporului textul legal criticat este neconstituţional, contravenind dispoziţiilor art. 21 alin. (1) – (2), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin (8) din Constituţia României. Astfel, prevederile legale criticate permit formularea contestaţiei exclusiv împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, nu şi împotriva măsurii însăşi, încălcându-se astfel liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii licite a averii.

În timp ce reglementarea anterioară în materie (art. 168 din Codul penal din 1969), prevedea atât posibilitatea contestării măsurii şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia în orice fază a procesului penal, cât şi recursul împotriva hotărârii instanţei, în prezent persoana afectată de măsura asiguratorie este lipsită nu numai de posibilitatea recursului, dar chiar şi de calea de atac a contestaţiei măsurii asiguratorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, potrivit Avocatului Poporului.

Mai mult, semnalează Avocatul Poporului, în materie a fost adoptată Directiva 2014/42/UE privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană care instituie obligaţia statelor membre de a prevedea posibilitatea efectivă pentru persoana împotriva căreia este dispusă confiscarea de a ataca hotărârea de confiscare în faţa unei instanţe (art. 8 alin. (6) teza a doua).

Totodată, art. 8 alin. (8) din aceeaşi directivă stipulează că în cadrul procedurilor confiscării extinse, persoana afectată beneficiază de posibilitatea efectivă de a contesta circumstanţele cauzei, inclusiv elementele concrete de fapt şi probele disponibile pe baza cărora bunurile respective sunt considerate bunuri derivate din activităţi infracţionale.